25 de ani cu Celelalte Cuvinte

25 de ani cu Celelalte Cuvinte
ORADEA – Rock-ul are puternice tradiţii în oraşul de pe malurile Crişului Repede. Într-o vreme când muzica era singurul mijloc de luptă împotriva unui sistem abject, Oradea avea câteva trupe rock care, pe lângă poziţia geografică, îi confereau statutul de oraş cu parfum occidental.

După Metropol, Miraj, Statuar etc., pe acest sol fertil apare o nouă formaţie care, însă, îşi va câştiga celebritatea în alt oraş, Timişoara. Citând dintr-un celebru refren al celor de la Phoenix, că tot era vorba despre Timişoara, „anii au trecut în zbor…”, iar foştii gojdişti de la Celelalte Cuvinte au devenit – aproape pe nesimţite pentru cei din generaţia „decreţeilor” – cea mai longevivă trupă orădeană. Sâmbătă, la teatru, ei vor susţine un concert aniversar, primul dintr-un turneu prin şapte oraşe, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la botezul focului. Cu această ocazie, liderul formaţiei, Călin Pop, a răspuns la câteva întrebări ale Jurnalului bihorean.

J.b.: Cum a început povestea voastră, a formaţiei Celelalte Cuvinte?
Călin Pop – Elev fiind în clasa a lX-a la Liceul „Emanuil Gojdu”, am început să cânt în formaţia şcolii, la serile dansante ale elevilor, alături de câţiva colegi aflaţi în ultimul an. Aşa că după un an, când ei au absolvit liceul, am rămas singurul component al trupei care se numea Sonic. I-am adus lângă mine pe Leontin Iovan (tobe) şi pe Marcel Breazu (chitară bas) şi, împreună, am continuat seria concertelor la petrecerile şcolare. La terminarea liceului am realizat că muzica noastră va avea succes în mediile studenţeşti şi, de comun acord, am hotărât să susţinem examenul de admitere la facultate la Timişoara şi să continuăm să cântăm în aceeaşi formulă.

J.b.: Cum aţi ajuns de la Sonic la Celelalte Cuvinte?
C.P.: În 1981 ne-am reunit, deci, la Timişoara. Marcel Breazu a fost cu ideea schimbării numelui în Celelalte Cuvinte. Ideea acestui nume a pornit de la premisa că toate cuvintele pe care le rostim sunt, uneori, mult prea puţine pentru a exprima ceea ce simţim cu adevărat. Tot atunci, în toamna aceluiaşi an, i-am cooptat în formaţie pe Radu Manafu (vioară) şi pe Roşu Ovidiu (sunetist). Cu acest nume, Celelalte Cuvinte, şi în această componenţă, pe 13 decembrie 1981 am susţinut primul concert integral, în calitate de formaţie a Casei de Cultură a Studenţilor din Timişoara. Este concertul pe care noi îl considerăm a fi actul de naştere al trupei noastre.

J.b.: Care era repertoriul vostru în acea perioadă?
C.P.: La început, concertele noastre se axau, în special, pe cover-uri ale unor trupe celebre, dar treptat, o dată ce compoziţiile noastre s-au înmulţit, raportul acesta s-a schimbat. Un moment de cotitură a fost la un concert în 1984 când, la al treilea bis, între noi, membrii trupei, a început o dispută legată de următoarea piesă: să fie un cover sau o compoziţie proprie. Am întrebat publicul şi răspunsul a fost fără echivoc, voia compoziţii proprii. De atunci nu am mai cântat cover-uri.

J.b.: În 1986, la terminarea facultăţii, v-aţi întors la Oradea. Cum a fost revenirea acasă, după anii de succes de la Timişoara?
C.P.: Chiar dacă am fost plecaţi din Oradea, nu am încetat nici o clipă să ne simţim orădeni, aşa că întoarcerea acasă a venit ca un lucru normal. De altfel, chiar şi în perioada studenţiei am venit să concertăm la Oradea de câte ori am avut ocazia. Şi apoi, cred că publicul orădean este un foarte bun cunoscător al muzicii rock, un adevărat barometru pentru noi. Dacă o piesă trece cu succes de „filtrul” de la Oradea, atunci sigur ea va avea succes oriunde o vom cânta. O surpriză plăcută a fost pentru noi reacţia extraordinară a publicului la ultimul concert susţinut la Oradea, pe 2 iulie, când am cântat în aceeaşi zi cu Phoenix, ceea ce demonstrează că rock-ului – care, oricum, face parte din istoria muzicii – nu îi lipsesc decât entuziasmul şi explozia din anii ’70-’80.

J.b.: Care crezi că a fost cel mai important moment în viaţa trupei voastre?
C.P.: Au fost multe, dar cred că unul se detaşează între acestea. Este vorba despre participarea noastră la cea de a treia ediţie a Festivalului Tim Rock, atunci când l-am cunoscut pe Florian Pittiş. Entuziasmat de succesul piesei „Iarbă prin păr”, el ne-a cerut o înregistrare, pe care mai apoi a difuzat-o pe postul naţional de radio. Trebuie să spun că, graţie sprijinului oferit de concitadinul nostru, dr. Zeno Munteanu, această piesă fusese deja înregistrată şi difuzată la Radio Cluj. Au urmat două colaborări discografice cu Pittiş, pe primul album, intitulat Celelalte Cuvinte, din 1987, şi pe Armaghedon, din 1994.

J.b.: Ce proiecte de viitor aveţi?
C.P.: Avem deja pregătit material pentru un nou album pe care urmează să îl înregistrăm, şi care sperăm să fie gata într-un an.

J.b.: Veţi cânta piese de pe viitorul album la concertul aniversar de sâmbătă?
C.P.: Deşi nu pot să vă spun nimic despre acest concert, pentru a păstra surprizele fanilor care vor veni la concert, o să vă dezvălui doar faptul că vom cânta două piese de pe albumul care se află în stadiul de proiect.

Valentin Buda



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase