Şah la premier

Şah la premier
Calin Popescu Tariceanu a împlinit un an de mandat în fruntea Guvernului României. Cine ar fi crezut? Chiar si cei mai înfocati sustinatori ai premierului pareau destul de morcoviti în urma cu vreo sase luni când, la prima înfatisare publica a conflictului dintre presedinte si primul-ministru, acesta din urma a declarat prin toate mijloacele mass-media ca îsi da demisia.

S-a razgândit, iar de atunci si pâna acum, în Postul Craciunului,
premierul Calin Popescu Tariceanu a încasat tot ceea ce se putea încasa
în materie de lovituri pe scena politica româneasca.

Numai un om cu totul neavizat într-ale politicii îsi poate închipui
faptul ca actualul premier va reusi sa-si duca mandatul pâna la capat,
pastrându-si totodata si calitatea de presedinte al Partidului National
Liberal.

Afirmam acest lucru deoarece prea s-au înmultit atacurile la adresa
primului-ministru, atacuri care se rasfrâng negativ si asupra partidului
pe care-l conduce.

Drept dovada, ultimele sondaje de opinie indica o erodare constanta a liberalilor,
iar premierul are o cota de popularitate care se apropie vertiginos de pragul
de intrare în Parlament.

Theodor Stolojan, Mona Musca, Valeriu Stoica, iar mai recent Cristian Boureanu
sunt doar câteva nume cu mare rezonanta în Partidul National Liberal
si în opinia publica româneasca, care au ales sa nu mai faca parte
din tabara politica a premierului.

Altfel spus, oamenii de calibru din partid au simtit erodarea din ce în
ce mai pregnanta a premierului si s-au distantat de acesta din urma pâna
la limita minima de securitate, în timp ce alaturi de Calin Popescu Tariceanu
au mai ramas doar cei strict interesati de participarea la beneficiile guvernarii.

Aceasta repliere politica a liberalilor l-a amuzat probabil cât se poate
de copios pe presedintele Traian Basescu, care are acum posibilitatea sa traga
ca-n brânza în echipa Tariceanului, fara sa se teama ca va afecta
pe cineva cu legaturi strânse în societatea civila sau în
media autohtona.

Daca cineva ar fi avut curiozitatea sa urmareasca cu atentie ultimele miscari
greviste din România, ar fi putut constata cu maxima uimire ca ministerele
coordonate de lideri apartinând Partidului Democrat erau în strada,
manifestând împotriva Guvernului condus de Tariceanu.

Nici dascalii, nici mecanicii de la Metrou n-au cerut demisia ministrilor de
resort, cât au cerut demisia premierului.

Apoi, când lucrurile pareau sa scape de sub control, venea presedintele
Traian Basescu, care facea pace si lua toata crema de pe tort. Evident, guvernantii
erau asimilati cu liberalii si cu Tariceanu, în timp ce democratii erau
ocrotiti de gloria presedintelui Basescu.

Pusi în fata acestei situatii, liberalii îsi pun tot mai des întrebarea
daca pastrarea lui Tariceanu în fruntea partidului nu reprezinta cumva
reteta unui esec electoral garantat.

Asta, cu atât mai mult cu cât amintirile fostei guvernari de coalitie
sunt înca vii, iar patania taranistilor, exclusi din Parlament si trecuti
în Istorie, înca proaspata în mintea multor lideri liberali.

În ceea ce ne priveste, avem o singura necunoscuta, legata de ordinea
succesiunilor. Prima data pierde Tariceanu sefia partidului si imediat apoi
sefia Guvernului, sau invers…

Doru Sinaci
doru.sinaci@informmedia.ro