Bacu’ lu’ babacu’

De Cristian Horgoș
Reactualizat la:
Bacu’ lu’ babacu’
Presa centrală a făcut mare subiect (şi cu mult predicat) din faptul că elicopterul unui june bihorean s-a prăbuşit la Bac.

Întradevăr, pilotul a picat cu 4.40 la română, semn că ar fi bine să ţină legătura în altă limbă cu turnul de control aerian. Ţinând cont, însă, că a fost pregătit ca junior manager (puştan-şef, în grai băştinaş) al firmei Transilvania Etc – acronim TGIE, e plauzibil că ar fi luat o notă de trecere la limba ardeleană… Ceea ce e arhi-suficient pentru părinţii săi care au snopit România la Curtea Internaţională de Arbitraj ca investitori pur-suedezi.

Oricum, nota la Bac a odraslei de bitter scandinavo-sudrigean e onorabilă prin comparaţie cu rezultatele altor prinţişori moştenitori. De pildă, cu acel 1,2 la română obţinut de pruncul senatoarei moldave Gabriela Firea (jurnalistă, poetă şi prozatoare română – potrivit Wikipedia nu Wikileaks). Dar ceea nu s-a prea evidenţiat, e că părinţii menţionaţi mai sus nu au intervenit pe lângă comisiile de examen. Jos pălăria, doamnelor şi domnilor! Căci sunt prea mulţi părinţi caragieleşti precum Coana Caliopi Georgescu: «Uf!… am scăpat! Am dat şi bacaloriatul ăsta!»
Cel mai bun rău-exemplu orădean e al constructorului de locuinţe prin Viena şi prin cartierul Nufărul, care a pus la bătaie 5.000 de euro ca să-i ia progenitura Bacalaureatul (vezi ancheta privindu-i pe directorul Vonea şi jurista universitară Bacter). Şi tot l-a picat.

Ei, aici se cuvine să mai punem reflectoarele şi pe altceva, mai bine zis pe altcineva la plural. Căci din context reiese că sunt şi destui dascăli oneşti pe lângă cei care acaparează jurnalele de ştiri cu matrapazlâcurile lor. Ori vă daţi seama ce presiune apare pe un salar de profesor asezonat cu câteva ore de meditaţii pe zi lumină, când i se flutură cinci mii de euro pentru o virgulă şi-o iscălitură la Bac. Ar merita un interviu măcar cu unul dintre aceşti magiştri greu de scos de sub umbrela lui Anonymus Olahus.

Lecţia nescrisă dată de aceşti dascăli inimoşi este că, în ciuda campaniilor senzaţionale de presă, iată că, totuşi, în România nu-i totul de vânzare.

Şi hai să nu apelăm la beletristica străină ca să-i denumim generic. Căci nu-i vorba de Don Quijote cât de moştenirea eminesciană a Domnului Trandafir.

P.S. Felicitări băieţilor marilor bihoreni Laszlo Tokes (fost vicepreşedinte de Parlament European), Cornel Popa (actual şef de CJ) şi Florian Dacin (ex-secretar al Primăriei Oradea) fiindcă au cugetat îndelung dacă să deschidă cluburi de noapte ori de lectură.



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !