Băşcălia, sinonimă cu ţinutul carpatic

Poeta Ana Blandiana a prezentat faţete şi semnificaţii ale băşcăliei, salvatoare într-o epocă, distructivă în alta.

Sala „Traian Moşoiu” a Primăriei Oradea a fost joi seara arhiplină de oameni de cultură, reprezentanţi ai administraţiei locale şi public, la conferinţa „Băşcălia la români, de la salvare la sinucidere”, susţinută de poeta Ana Blandiana la invitaţia conducerii municipalităţii şi Academiei Civice. În debutul manifestării a vorbit prof. Eugenia Mitraşcă, iar moderatorul evenimentului a fost poetul Ioan Moldovan, redactor şef al revistei „Familia”. Scriitoarea, însoţită de soţul său, Romulus Rusan, directorul Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului din cadrul Academiei Civică, a prezentat fenomenul băşcăliei la români, nu atât ca un „un personaj”al culturii noastre, ci mai degrabă prin prisma istoriei naţiunii. „Noţiunea de băşcălie e una misterioasă de la etimologie până la importanţa majoră asupra istoriei poporului român”, nelipsind din nici o perioadă a istoriei noastre şi capătând semnificaţii diferite de la o epocă la alta, în toate sferele sociale.


De la băşcălie, la onestitate

Pornind de la definiţia din DEX dar extinsă apoi metaforic, noţiunea de băşcălie, devine, în opinia scriitoarei, un antonim al onoarei „mirosind dramatic a sarmale şi mititei”. Fenomenul porneşte însă de la alăturarea antagonică a două trăsături comportamentale la români: complexul de inferioritate şi cel de superioritate resimţite simultan şi cu aceeaşi intensitate, manifestate faţă de cei puternic şi bogaţi, dar fără posibilitatea de a ne învinge niciodată. Cele două tipuri psihologice coexistente şi-ar găsi originile, în viziunea poetei, în incapacitatea devenită organică de a înţelege egalitatea, singurul fundament pentru a crea ceva.

„Tot ce a putut atunci să ne salveze a putut apoi să ne distrugă” mai spune Ana Blandiana, arătând că în timpul dictaturii comuniste un mod de defulare a românului era tocmai băşcălia, trăsătură devenită distructivă, însă după 1989, în libertatea democratică, „un şperaclu bun de deschis toate uşile”, „un perpetuum mobile” care a avut drept efect degradarea valorilor sociale şi umane. „Abia după 1989 am realizat că spălarea creierelor s-a făcut în proporţii de masă (…)”, spune scriitoarea, explicând că băşcălia ne împiedică să privim serios societatea, limitându-ne să ne lamentăm, în defavoarea unei acţiuni constructive.

Poeta a concluzionat specificând că pentru a fi serios, românul ar avea nevoie de un stat de drept în care să merite să fie cinstit, ştiind că onestitatea nu mai este un handicap ci o virtute. „Nu pot să nu observ cum, tristă şi plină de umor, băşcălia este o ţară, o ţară care se întinde de la Prut până la Dunăre şi de la Tisa până la Mare”, a încheiat poeta.

La finalul expozeului, scriitoarea a fost îndelung aplaudată de public, căruia i-a împărţit autografe mai bine de jumătate de oră.

Mălina Pop



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !