Bruxelles – tărâmul cărei făgăduinţe?

De Călin Corpaş
Reactualizat la:
Bruxelles – tărâmul cărei făgăduinţe?
Laicizarea lumii occidentale vine la pachet cu machiajul de tip graffiti pe Biserici şi cartiere predominant musulmane, în Capitala Europei.

Oraşul tuturor şi al nimănui. Un Turn Babel de secol XXI din care fiecare înţelege ce vrea. Şi ce poate. Pentru unii europeni, locul care ar trebui să ne inspire pentru o Europă cu adevărat unită. Pentru alţi europeni, originea deznădejdii. Pentru imigranţii refugiaţi, tărâmul făgăduinţei. În sufletele pline de ură ce-l invocă blasfemiator pe Allah, doar un oraş-ţintă. Este Bruxelles, oraşul străinilor. Oraşul unde Poliţia nu îndrăzneşte să te atingă nicimăcar cu o floare. Şi totuşi, este oraşul celor 40.000 de funcţionari europeni şi a altor 60.000 de lobbişti. Oraşul unde se construieşte mult şi haotic, în stil bucureştean şi unde majoritatea locuitorilor sunt străini.

Că ne place sau nu, este Capitala Europei. O cetate-simbol pentru metisajul perfect imaginat de tehnocraţii europeni dar şi de unele guverne-cheie ale Europei. Un metisaj perfect doar în imaginaţie, deoarece realitatea arată altfel. Mai hâdă. Mai laşă. Mai sumbră.

Armata „Flower-Power”

Azi, Capitala Europei îşi linge rănile după atacurile din 22 martie şi încearcă, încet-încet, să-şi revină din starea de şoc ce a cuprins-o. Epicentrul solidarităţii europenilor cu victimele atacurilor din martie este Bursa bruxelleză, fondată printr-un decret napoleonic. Un covor uriaş de flori, mesaje şi jucării de pluş, în faţa unei clădiri scrijelită de jur împrejur cu mesaje de solidaritate: “Belgia, te iubim”, “Nu vom trăi în frică”, “Make Love, Not War”, “Credinţă, Speranţă, Dragoste” sau chiar “Pas Islamului”. Tricolorul românesc este agăţat între drapelurile ce vor să arate că lumea întreagă empatizează cu tragedia bruxelleză. O tragedie a concepţiei europene despre lume, în definitiv.

Din loc în loc, maşinile Armatei belgiene încearcă să inspire oarece siguranţă. Stau abandonate, parcă, din loc în loc. Soldaţii se văd, însă, mai greu. Şi totuşi, se ivesc prin faţa Parlamentului European. Remarcând maşinile de Armată parcate ici-colo, cu aer de abandon, colegul Adrian nu se abţine, într-un ton tipic lui. Adică cinic. „Cred că Armata belgiană e cea mai flower-power armată din lume!”.

Da, bruxellezii se aşteptau să li se întâmple ceva. Atacurile de la Paris le-au anunţat. Însă, oricât ar pluti ameninţarea în aer, viaţa curge înainte. Iar cu terorismul nu te poţi obişnui. Nu în buricul Europei. “Erdogan Assasin” – scrie pe un zid de lângă Gara de Nord bruxelleză. Recent, kurzii luau cu asalt Parlamentul European. 100 de kurzi au escaladat etajele impresionantului edificiu dedicat construcţiei europene, trecând ca prin brânză de controlul de securitate de la intrare, pentru a protesta, astfel, faţă de regimul autoritar cu accente otomane, de la Ankara. De altfel, drepturile omului sunt încă o problemă în Turcia. Şi totuşi, aşa cum este ea, Turcia se dovedeşte tot mai esenţială pentru asigurarea liniştii Europei. Câtă vreme se va putea lipsi Uniunea Europeană de Turcia? Nu putem şti. Intrarea Turciei în UE ar transforma 77 de milioane de musulmani în cetăţeni europeni. Nu doar Erdogan e vedetă în Capitala Europei, ci şi românul care le-a urat tuturor trecătorilor o neaoşă şi perenă “muie”, scrijelită mare pe un perete, la un colţ de stradă situat în apropiere de superba Grand Place – celebra piaţă care o dată la doi ani găzduieşte “Carpet Flower” – festivalul estival al bucuriei florale. Azi, însă, Bruxelles-ul aşterne flori cu lacrimi în ochi.

„Machiaj” pentru Fecioară

În acelaşi timp, Bruxelles-ul încearcă să respire în continuare, chit că în cartiere precum Molenbeek, Anderlecht sau Schaerbeek ai senzaţia, pe alocuri, că ai aterizat într-o lume cât se poate de musulmană. Şomajul e mare aici, dar Belgia oferă 1.000 – 1.200 de euro ajutor social. Destul cât să le dea de gândit unora… Catedrala gotică Sfinţii Mihail & Gudula, construită în secolele XI – XIII este tot acolo, neatinsă. Dar iată că o altă biserică din zona Schaerbeek şi-a primit “botezul” secolului XXI. Graffiti-ul cu care i-au fost umplute porţile e completat la modul grotesc cu “machiajul” vandal la care au fost supuse Fecioara şi Pruncul, înfăţişaţi statuar la intrarea în biserică. De altfel, aflu de la gazdele noastre că bisericile din Bruxelles sunt tot mai perimate. Devin anacronice. Biserica le vinde bucată cu bucată, încercând să supravieţuiască într-o lume creştină tot mai laicizată, ce nu mai dă doi bani pe Biserică. La propriu şi la figurat. O lume occidentală vrăjită mai degrabă de practica yoga – ritual devenit din cale afară de atractiv tocmai pentru că s-a dezbrăcat de orice haină religioasă, împrumutând din toate marile religii câte ceva şi transformându-se într-un soi de religie areligioasă care nu mai obligă la nimic. Aşadar, cu atât mai convenabil pentru Occidentul de secol XXI, atât de detestat de alte culturi aflate, iată, la doi paşi! Acest tip de Occident european laic, de tip soft-power devine cadrul perfect pentru cei care şi-au pus în cap să mistuie o Europă intrată de bună-voie în vria spirituală, ducând filosofia socială de tip politically-correct la cote paroxistice. Până când? Până când Europa cea pierdută îşi va pierde cu totul cunoştinţa. Iar într-un târziu, când poate că îşi va redeschide ochii, va arăta deja cu totul altfel.

Ahmad şi Hazrat

Azi, Ahmad şi Hazrat au ajuns la Bruxelles. Sunt mai tineri decât o arată. Sunt, practic, doi puşti. Dorm sprijiniţi de sticla securizată ce delimitează staţia de metrou de lângă gară. Nu le este frig. Chit că clima Bruxelles-ul este una cât se poate se schimbătoare. Cei doi sunt musulmani, au doar 15 ani şi vin din Afganistan. Spun că războiul le-a luat tot, părinţii şi casa şi, ca să ajungă în inima Europei au dormit inclusiv prin jungle doar de ei ştiute. Ieri erau încă pe drum. Azi dorm sub cerul liber. Mâine vor depune cererea de azil politic şi cel mai probabil o vor şi primi. Ce vor face poimâine? Nici ei nu ştiu. Nu ştie, poate, nici Europa: îi va integra sau mai degrabă îi va radicaliza, transformându-i în acei “roboţi” cu telecomandă ce vor căuta pe lumea cealaltă Paradisul promis lor de alţii care caută să aducă Iadul chiar aici, pe lumea aceasta?

CalinCorpas.ro – blog de jurnalist – “Eu dau viaţă cuvintelor. Tu le dai putere”.

Taguri:


0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase