Când apar autorităţile?

10Comentarii
Când apar autorităţile?
REŞIŢA – „Cartierul ţigănesc” din Doman, cum este batjocorit, pare să fie uitat cu totul de autorităţi. Video

Cum intri în Doman, pe partea stângă vezi un cimitir. Sau ceva ce seamănă cu unul: o porţiune de deal acoperită mai mult de iarbă decât de cruci, care abia se mai zăresc de buruienile uriaşe. O iei mai departe, pe drumul pietruit, ajungi la o intersecţie şi îţi iei ca reper o cruce mare, iar în dreapta zăreşti o clădire antică. Dacă te apropii mai mult, poţi citi scris pe o tăbliţă „Şcoala cu clasele I-VIII Doman”.
Porneşti mai departe, dar te opreşti după 50 de metri, întrebându-te „Unde a dispărut drumul?”. Pentru că în faţa ta nu mai există o porţiune pietruită, ci pământ, pietriş, băltoace, mizerie. Iar fâşia asta de pământ îngustă, străjuită de o parte şi de alta de casele oamenilor, pare să fie mai lungă decât îţi imaginezi, pentru că, drept în faţă, cât priveşti, se întinde aceeaşi privelişte tristă.
Ne întoarcem la crucea de la intersecţie, unde ne aşteaptă Mircea Dumitru, localnicul care ne-a invitat să vedem mai de aproape cum se trăieşte la 2 km de Reşiţa. Nu ne mai rămâne decât să îl urmăm. Domnul Dumitru ne arată fostul atelier-şcoală (Şcoala cu clasele I-VIII Doman), care stă să cadă. În spatele clădirii este un teren de fotbal (mai mult mocirlă decât spaţiu verde), împrejmuit de un gard rupt. Fosta magazie de lemne, care aparţinea de şcoală, arată mai mult a grămadă de cărămidă, decât a construcţie care a primit odată o întrebuinţare. Acum copiii învaţă într-o altă clădire, dar unii dintre ei vin şi se joacă în aceste locuri, ignorând faptul că s-ar putea să pice pe ei ziduri ce stau să se dărâme.
Nu au cămin
Localnicii vor să transforme fosta şcoală într-un cămin cultural. „Avem tineret. În loc să meargă la birt, să spargă geamurile şi să rupă băncile, mai bine ar merge la un cămin cultural”, ne-a spus Ion Linţa, un vecin al domului Dumitru. Localnicii au primit promisiunea că vor avea acest cămin, dar până acum nu s-a făcut nimic concret în acest sens.

Apă şi canalizare

Dar, pe departe, cea mai mare problemă este apa şi canalizarea. Cei mai mulţi se aprovizionează cu apă potabilă de la un izvor, unde apa e de calitate îndoielnică.

Alţii se roagă de vecini să îi lase să bea apă de la fântâna lor. Există o fântână şi în cartier. Dar cei care locuiesc aici spun că aduc apă de acolo doar pentru animale. Fac vreo 15 drumuri pe zi că găleţile şi nu puţine ori au fost zilele în care din fântână nu au scos numai apă, ci şi haine, pungi de nailon, ciorapi.

Gunoaie

Cum şanţurile nu sunt curăţate de nimeni, apa care se adună de la ploi sau de pe streşinile caselor îşi croieşte liberă drum până la vale şi în casele oamenilor. Nici de gunoaie nu se ocupă nimeni. „ Se depozitează gunoi peste tot, se aruncă şi cu rost şi fără rost. Au spus că ne aduc tomberoane”, s-au plâns câteva persoane.

Plătesc degeaba
Oamenii sunt nemulţumiţi şi de păşunea „care nu a mai fost curăţată de zece ani”, deşi ei plătesc taxe pentru asta. Iar aproape de intrarea din localitate, unde s-a lucrat cu excavatorul, este o groapă plină cu apă de 5 metri. Groapa nu este îngrădită şi orice copil s-au animal ar putea cădea oricând în ea.

Oamenii ne-au mai spus că ştiu numele edililor reşiţeni, însă nu i-au văzut prin Doman decât în 2004. Adică în campanie. Noi i-am liniştit: le-am spus că probabil îi vor vedea şi în iunie 2008.

Nina Curiţa

Oana Copocean



10Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor