Cărăuşul tonelor de aur

Cărăuşul tonelor de aur
Deva – Timp de 18 ani, Gheorghe Beraru din Deva a transportat tone de lingouri de aur extrase din zona Bradului. O parte din aur ajungea, sub formă de lingouri, direct în tezaurul ţării. Astăzi, la cei 79 de ani, deveanul susţine că deţine două mari secrete pe care nu le va dezvălui nimănui.

Povestea lui Gheorghe Beraru din Deva este fascinantă. În 1948, la numai 20 de ani a primit o misiune pe care mulţi ar fi refuzat-o. Aceea de a transporta aurul extras din zona Bradului la Bucureşti şi Baia Mare. A făcut acest lucru timp de 18 ani. Astfel a ajuns să parcurgă aproape trei milioane de kilometri într-o maşină încărcată cu un metal care a schimbat de nenumărate ori cursul istoriei.

„La fiecare cursă simţeam asupra mea greutatea enormă a sudorii celor câtorva mii de mineri care se chinuiau să scoată acest metal nobil din adâncurile pământului”, îşi aminteşte Beraru.

Probleme, probleme

Transportul aurului se făcea sub pază militarizată cu o maşină tip Salvare Molotov. „Am propus colonelului de securitate Tesler Ladislau ca încărcarea aurului să se facă între schimburi. Asta pentru ca minerii să nu vadă ce încărcam. Erau lingouri de aur ştanţate pe care le introduceam într-o ladă, concepută special de mine, şi pe care le transportam la Bucureşti sau la Baia Mare. În urma maşinii mele venea o altă maşină încărcată cu soldaţi. Oamenii ăştia armau puştile înainte de a se urca în maşină şi trăgeau piedica. Aşa stăteau cu armele până când ajungeam la destinaţie. Cu toate acestea am avut şi probleme. Mi-amintesc că la o cursă am găsit drumul blocat de copaci. Ştiam că este Cristea, un răzvrătit care fura aurul, îl vindea şi împărţea banii la săraci. De altfel, Cristea a şi fost omorât de securitate”, povesteşte Beraru.

Deveanul transporta, de două ori pe săptămână, între două sute de kilograme şi o tonă de aur. Uneori aurul era sub formă de lingouri, alteori era vorba de aur amalgamat cu mercur care trebuia prelucrat la Baia Mare.

„Pentru siguranţă, soldaţii din cadrul securităţii care însoţeau transportul nu ştiau când le vine rândul să plece cu transportul. Erau anunţaţi cu foarte puţin timp înainte când erau trimişi să-şi ridice traista cu merinde. Şi asta pentru că atunci o călătorie dura peste opt ore”, spune Beraru.

Două secrete

Astăzi, la cei 79 de ani ai săi, deveanul îşi aminteşte cu lacrimi în ochi despre vremurile pe care le-a trăit. Este oarecum circumspect în a oferi detalii despre modul în care se efectua transportul aurului.

„Am două secrete pe care le voi duce cu mine în mormânt. Unul este cel legat de aurul Bradului şi celălalt despre o cetate pe care am descoperit-o împreună cu profesorul Ion Marinescu care atunci era şeful laboratorului de la Gura Barza. Este o cetate ale cărei vestigii se află la trei metri sub pământ şi care este plasată undeva în zona în care Mureşul şi Crişul Alb se întâlnesc. Trei săptămâni am săpat pentru a găsi vestigiile ei. Dar profesorul Marinescu nu a vrut să dezvăluie locul unde se află această cetate mult mai veche decât Sarmizegetusa Regia. Ştiu doar că a dus o parte din scrierile găsite acolo la Bucureşti. Şi atât”, concluzionează bătrânul.

Tiberiu Stroia



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !