Chester: Inca jucam la 50% din potential

De C. Onaca
Chester: Inca jucam la 50% din potential
După primele patru luni în Ronaţ, sud-africanul Chester Williams vorbeşte despre echipa care o antrenează, şansele la titlu şi despre diferenţele dintre România şi Africa de Sud.

– Ce impresie v-au lăsat primele patru luni la Timişoara?

– Sigură că patru luni e un timp destul de lung, dar de fapt e o perioadă scurtă dacă încerci să construieşti o echipă. Mai este de lucru dacă ne gândim că Baia Mare este o echipă construită şi 3-4 ani. Mai e nevoie de câţiva jucători, dar anul ăsta cred că putem avea succes şi putem câştiga trofee. Nu va fi uşor, va fi greu. Nu avem jucători destui în lot pentru ca în cazul unor accidentări să avem cu cine înlocui, pentru că în asta constă tăria unei echipe. În etapa viitoare am destule bătăi de cap în a alcătui echipa pentru că am multe probleme de lot. Vor intra şi jucătorii care evoluat mai puţin. Nu e important să facem scorul campionatului chiar dacă fanii asta aşteaptă de la noi.

– Există o presiune de a câştiga titlul în acest an, credeţi că oamenii din conducere vor avea răbdare 3 ani?

– Este important ca cei din conducere să aibă încredere în mine dacă vor să construim o echipă care să câştige 3-4 ani consecutiv. Am două motive de îngrijorare în acest moment, dar sper că din iulie să rezolvăm aceste probleme. Pentru noi ca echipă e important să formăm o echipă până începe play-offul, sunt importante victoriile pentru că aduc încredere, dar e importantă şi creşterea în joc. Apărarea s-a descurcat mai bine, mai avem de lucrat în atac unde e foarte important să ţinem cât mai mult mingea. Acum cred că suntem la 50% din ceea ce putem să jucăm. Dar încă e devreme pentru că avem doar 6 meciuri. Trebuie să găseşti soluţia prin care să câştigi toate meciurile construind echipa.

Sunteţi îngrijorat de numărul mare de jucători eliminăţi?

– Da. Este un motiv de îngrijorare pentru mine această lipsă de disciplină a jucătorilor. Trebuie să lucrăm şi să găsim soluţii ca să se concentreze la joc pentru că eliminările dăunează echipei. Am jucat multe meciuri în 14 sau chiar 13 jucători şi cei din teren au obosit încercând să suplinească absenţele. Nu ai scuză pentru cartonaşul roşu, e o problemă de disciplină

– Ce are în plus Timişoara faţă de echipa Dinamo cu care aţi câştigat campionatul?

– Ca să fiu sincer jucătorii pe care i-am avut la Dinamo nu erau aşa de talentaţi ca şi cei de aici, dar erau mult mai dispuşi să înveţe. E drept că era şi o echipă ce juca de 2 ani împreună. Aici sunt destul de mulţi tineri în echipă şi îmi place să lucrez cu ei. Este însă frustrant uneori să vezi cât talent au şi nu profită de el.

– Vă place în Timişoara?

– Îmi place Timişoara, e un oraş mic şi prietenos. Poate cel mai prietenos din toate în care am fost. Nu prea am timp să îl vizitez, timpul meu se împarte între teren şi acasă. Îmi place mâncarea românească, însă e prea multă. Aveţi foarte multe feluri şi nu e foarte sănătos să mănânci atât. Am văzut aici supă cu foarte mult ulei, nu ştiu poate este bună dar mie nu mi se pare sănătoasă. Îmi place ciorba de burtă a voastră, dar cu siguranţă nu este prea bună pentru colesterolul meu. Îmi este dor de familia mea, de casa mea din Capetown, să văd muntele şi oceanul pe fereastra locuinţei mele.

– Faceţi o comparaţie între rugby-ul românesc şi cel din Africa de Sud.

– Nivelul campionatului românesc este în acest moment undeva comparativ cu a doua jumătate a eşalonului doi din Africa de Sud. Diferenţele majore dintre rugbiştii români şi cei din ţara mea se referă la concentrare, spirit de echipă şi atitudine. Sud-africanii poate nu au atât talent ca şi neo-zeelandezii dar au atitudinea potrivită şi ideea de a forma o adevărată echipă. Nu există individualităţi, toţi joacă în echipă pentru că dacă nu e echipa să te scoată în faţă nu reuşeşti nimic de unul singur.

– Cum este privit rugby-ul în ţara ta?

– În Africa de Sud sportul este considerat extrem de important. Rugby-ul şi cricket-ul sunt sporturi obligatorii, toate lumea le face în şcoli de la cea mcă vârstă. Fotbalul, atletismul şi înotul sunt şi ele foarte iubite dar se fac suplimentar, în afara şcolii. Aceste sporturi îi ajută pe copii să se formeze şi le oferă un corp sănătos. Este foarte importantă practicarea sportului.

– Cum vă consideraţi ca şi antrenor?

– Vreau să cred că sunt un antrenor care poate fi şi strict cu elevii mei, dar şi unul care îi poate asculta atunci când au ceva de spus. Pentru că sunt momente în rugby în care trebuie să pui lucrurile în ordine. În viitor sper să ajung să antrenez naţionala Africii de Sud, însă înainte aş vrea să ajung în campionatul Franţei sau cel al Anglia. Ca să ajungi selecţioner presupune altceva, înseamnă să manageriezi în primul rând. Însă înainte să mă gândesc aşa departe mai întâi trebuie să câştig cu Timişoara campionatul.

– Fanii timişoreni vor să ştie cine a jucat rolul lui Chester în filmul Invictus?

– Nu eu. Tipul ăla din film era prea gras şi se mişca prea încet…



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !