Circul, o vrajă pe viaţă

Circul, o vrajă pe viaţă
Muzica, aplauze, salt mortal, aplauze, mult sclipici si paiete. Asa arata pentru spectatorii de circ viata unui artist de circ. J.b. a intrat însa în spatele cortinei, ca sa va prezinte viata artistilor fara fard.

Eurostar, circul care prezinta în aceste zile spectacole în Oradea, este un circ international: artistii sunt unguri, rusi, slovaci, mexicani. Vedetele Eurostar sunt însa patru români, fosti gimnasti, care executa un numar foarte rar: patru salturi mortale.


Zoltan si Raimond sunt responsabili cu buna dispozitie. Sunt clovni si fac si echilibristica. Raimond este însa si administrator, si organizator în cadrul circului. „Nu a fost o decizie grea sa devin artist de circ. Când eram mic, ma jucam de-a circul.

Am realizat ca sunt altfel atunci când am mers la scoala si copiii se mirau ca noi avem în curte un urs si serpi”, spune Zoltan. De altfel, oricine patrunde dincolo de portile circului poate zari în rulote, printre artisti, copii care se joaca de-a circul.

„Ce înseamna «acasa»?”


Doua sunt întrebarile care îi dau de gândit lui Zoli: cât sta acasa si ce nationalitate are. „Ce înseamna «acasa»? Eu ma simt bine în rulota. Acolo îmi petrec si Craciunul. Am stat patru ani în Mexic, am avut documente de mexican, apoi în Italia, Franta, acum suntem în România de cinci luni. Un lucru e clar: sunt circar”, spune Zoli.


Atât Raimond, cât si Zoltan spun ca pentru ei circul este traditie de familie. „E ca o dinastie, spune Raimond. Strabunicul, bunicul si parintii au fost circari”. Si parintii lui Zoltan au fost artisti în cadrul circului. Trapezisti. Povestea sa este frapanta prin tragismul ei, dar si prin puterea pe care a gasit-o acest tânar sa aduca zâmbetul pe chipul oamenilor.

„Parintii mei executau un numar la trapez. Un accident a pus capat povestii de succes. Amândoi au cazut. Tata si-a rupt gâtul si a murit, mama si-a fracturat bazinul si a ramas cu handicap”.

România, ca România…


Eurostar a avut spectacole în toata lumea. Artistii spun însa ca nu au întâlnit nicaieri restrictii ca în România în ceea ce priveste animalele salbatice. „De exemplu, dresorul de lei nu a putut sa intre cu animalele la granita cu România, din cauza conditiilor speciale impuse: un anumit fel de masini, amenajate dupa anumite standarde. Asta dupa ce a strabatut toata Europa”, spune Raimond. Un animal, ca sa ajunga în arena, este ales din 200-300 de animale.

Si are chiar un pshiholog care îl pregateste pentru întâlnirea cu publicul, cu zgomotul, cu viata printre oameni, spune Raimond. În aceste conditii, artistii considera inutile restrictiile pe care vrea sa le introduca noua lege a circului în România. În acest context, Raimond crede ca purtatul castii în arena de catre dresor demonetizeaza ideea de show. „Un astfel de numar de dresaj e bazat pe emotie, pe pericol. Unde mai este apoi farmecul circului?”

Tânjesc dupa aplauze


Din viata de circar nu te poti pensiona, nu te poti retrage, sustin artistii. „90% dintre artisti ramân în circ si atunci când nu mai apar în lumina reflectoarelor. Fiindca toti suntem rude, ne ajutam între noi. Nu facem pentru bani meseria asta. Daca banii erau pe primul loc, atunci e sigur ca as fi preferat ca tata sa fie bancher. Am tot de ce am nevoie.

Ma consider însa foarte bogat deoarece pe unde merg, descopar culturi noi”, marturiseste Zoltan. Cea mai mare bucurie a artistilor sunt aplauzele. Asta e viata lor. Asa ca, oradeni, mergeti la circ si rasplatiti-i pe artisti asa cum merita: cu aplauze.

Bursasiu Veronica