Canyoning, via ferrata, alpinism, aventură. A doua zi de proiecţii din cadrul galei „Expediţia – Chemare în necunoscut”, eveniment organizat de Clubul de Speologie Cristal împreună cu Universitatea din Oradea și Agenţia de Management al Destinaţiei Bihor, a cuprins cinci expuneri, ultima dintre acestea fiind aşteptată cu mare interes.
A deschis seara Alexandra Gojda cu proiecţia „Corsica, insula frumuseţii, paradisul canyoningului”. Alexandra a făcut cursurile de canyoning acum un an. Acest sport presupune parcurgerea în mod descendent a unui canion pe firul apei acestuia, combinând tehnicile alpinismului și explorării speologice. Aventura ei a însemnat cascade, marmite şi un peisaj extraordinar, surprins în imagini.
Fotograful Andrei Posmoşanu şi-a început prezentarea cu „Oradea sălbatică”. O frumoasă şi spectaculoasă serie de fotografii cu fauna din zona Oradiei metropolitane. Instantanee cu specii de păsări, rozătoare sau reptile, surprinse după multe ore de aşteptare, o lume care este lângă noi, dar pe care nu o vedem sau ne intersectăm cu ea prea puţin, ignorând-o poate mai mult din grabă. De la lebede, gâşte de vară, stârci cenuşii, lopătari, ulii sau nagâţi, la pisici sălbatice sau iepuri. O parte dintre fotografii au fost făcute la iazurile de decantare dinspre localitatea Borş. Artistul a aflat de curând că aceste iazuri vor fi asanate, aşa încât fotografiile sale vor rămâne probabil de arhivă, cu regretul că în această zonă populată de mai multe specii s-ar putea mai degrabă realiza un parc cu turn de observare. Cea de-a doua proiecţie a lui Andrei Posmoşanu s-a intitulat „Valea Cernei”, surprinzând peisaje de primăvară şi toamnă, dar şi chipuri expresive de localnici.
Via ferrata în Dolomiţi” a fost următoarea proiecţie a serii, prezentată de Renata Măduţa. Privelişti cu munți uscaţi, cu creste zimţate luminate de soare şi pereţi aproape verticali, o aventură la înălţime.
Călătorie în 6 ţări
Amuzantă şi incredibilă a fost „nebunia” a trei prieteni care s-au hotârât să străbată şase ţări din Asia, fără să planifice prea mult, cu doar 3.000 de dolari costuri, din care jumătate pentru vize şi transport. Vlad Silaghi, Alin Pinta şi Roni Mărcuş sunt temerarii care au prezentat filmul „Hoinărind prin Asia”. Cei trei au început cu Vietnam, propunându-şi să străbată ţara de la nord la sud cu nişte motorete cumpărate de acolo pe 200 de dolari. Şi-au planificat să parcurgă 300 de kilometri pe zi. Doar că au avut parte de multe zile cu ploaie, iar motoretele i-au tot lăsat în drum, conform preţului de achiziţie. S-au bucurat în schimb de găzduirea unui american stabilit acolo.
A urmat apoi Cambodgia, cu vizitarea templelor, apoi Thailanda, cu minunatele peisaje din Parcul Naţional Erawan. Din Malaezia au ajuns în Nepal, unde au vizitat capitala Kathmandu şi tabăra de bază a alpiniştilor, după care au ajuns în India, unde au admirat fortul Khaba din Jaisalmer, sau fortul Amer, ori s-au bucurat de o plimbare prin Himalaya. Cu mult curaj şi un pic de „nebunie”, au ieşit din zona de confort şi au admirat o parte a lumii care pentru mulţi înseamnă doar pericol. Pentru ei a fost distracţie cu oameni şi locuri noi.
Everest 2017
Cel mai aşteptat moment al serii, care a umplut sala Aula Magna, a fost prezentarea alpinistului Horia Colibăşanu, „Everest 2017”. Modest, cu un umor fin, a povestit expediţia care a durat o lună şi zece zile, prima ascensiune românească fără oxigen suplimentar şi fără şerpaşi. A încercat şi în 2014, dar atunci nu a reuşit din cauza vântului foarte puternic de 40 km/h, care acolo poate însemna degerături din lipsa oxigenului. A renunţat la 7.800 de metri. În 2017 a avut în schimb parte de o vreme mai bună, de aclimatizare bună şi o ascensiune fără probleme de sănătate. Urcarea a avut loc pe partea de nord a Everestului, pentru că nu este atât de riscantă – fiind fără crevase, căderi de pietre şi avalanşe, şi în acelaşi timp pentru că este un traseu mai puţin aglomerat. Pe partea de nord riscul îl reprezintă altitudinea.
A pornit singur în această expediţie, şi-a cărat singur echipamentul, s-a luptat cu deshidratarea, cu momentele-limită în care ar fi putut să renunţe. A trecut peste toate, inclusiv peste momentul când la 7.700 de metri a constatat că i s-au furat cortul şi pioletul. În timpul perioadei de aclimatizare, în care urci şi cobori de antrenament, fiind o fereastră de vreme bună s-a hotărât însă să atace vârful. Cei din tabăra de bază i-au spus că e nebun. Însă a nins mult, iar vântul a început să bată cu 70 km/h. A mai stat o zi în tabăra de la 8.300 m. A pornit noaptea şi a atins dimineaţa vârful, pe 16 mai. A sunat să spună că a ajuns şi apoi şi-a făcut fotografiile cu steagul şi sponsorii. Moment al prezentării în care, pe imaginile cuceririi Everestului, publicul din sala Aula Magna a aplaudat timp de câteva minute performaţa alpinistului timişorean.
Al optulea vârf de peste 8.000 de metri pe care îl cucereşte. Efortul, epuizarea, costurile (pentru Everest 2017 a avut nevoie de 42.000 de dolari) nu îl fac să renunţe. În primăvara acestui an îşi doreşte să ajungă din nou în Himalaya. Acum aşteaptă permisele, dorind să încerce o rută nouă. La finalul prezentării, Horia Colibăşanu a fost asaltat cu întrebări. O şansă pentru publicul orădean de a afla amănunte din expediţie, sau de a fura câte ceva din secretele unui învingător care în 19 exepediţii pe care le-a făcut nu a vrut nicio clipă să „deformeze performaţa”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!