„Copiii războiului- semnul că la marginea gropilor comune nu ne-am rugat destul”

De Veronica Bursaşiu
1Comentariu
„Copiii războiului- semnul că la marginea gropilor comune nu ne-am rugat destul”
Romanul este „cronologia exilului interior al poporului român”, spune Varujan Vosganian, convins că rănile, dacă nu se redeschid, nu se pot cu adevărat vindeca.

Este şi convingerea personajului principal Matei Visarion din cartea lui Varujan Vosganian „Copiii războiului”. Despre rănile secolului XX- un secol care nu s-a terminat încă, a vorbit, în cadrul unei conferințe din preambulul lansării cărții, carismaticul scriitor și om politic, Varujan Vosganian.

Apreciat de scriitorul Ioan Moldovan drept o „compoziţie elaborată, nu o lectură liniară- cu întrepătrunderi, leit motive, dar şi cu secvenţe de sine stătătoare despre soldat – soldatul care merge spre vest, dar şi soldatul santinelă de la lagăr, torţionarul”, cartea „Copiii războiului” este încadrat la „roman cinematografic”.

Ioan Moldovan este convins că, cineva îl va obliga pe Varujan Vosganian să scrie scenariul la „Copiii războiului”. În aceeaşi manieră, redactorul şef de la Familia a susţinut că romanul lui Vosganian nu e doar „o proză de balet artistic…Varujan vrea să transmită un mesaj, o poruncă, nu vrea să fie doar plăcerea textului, ci şi responsabilitatea mesajului. Şi acoperă cu brio această responsabilitate”.

Scrierea pune în prim plan doi copii care au același tată, dar mame diferite. Aceștia află unul despre celălalt dintr-o eroare de corespondență, iar apoi încearcă să se găsească. Este un roman în care se regăsesc caractere actuale, astfel că și cititorii se pot confunda cu personajele. Chiar dacă personajele nu sunt reale, întâmplările sunt absolute autentice spune Varujan Vosganian, iar cele relatate în carte sunt rodul unei minuțioase documentări.

Lecturând romanul, cititorii tineri ai cărții pot afla informații referitoare la perioada de după cel de-al doilea război mondial.Aceasta categorie de cititori pare a fi în targetul scriitorului, deoarece după o primă întâlnire cu liceenii de la Eminescu la Casa Darvas, Vosganian s-a arătat de-a dreptul încântat să descopere în Cetate tineri veniţi din nou să-l asculte.

Încântarea lui Vosganian de a descoperi că are priză la publicul tânăr e direct proporţională cu riscul asumat de a-i plictisi pe liceeni. Public de toate categoriile de vârstă, din tot spectrul politic, de diverse profesii a ocupat toate scaunele din spațiul destinat lansării de carte.

Șeful Direcției de Cultură Lucian Silaghi, fostul șef al Curții de Conturi, consilierul județean PSD Ioan Gheorghe Țară, senatorul liberal Cornel Popa, inspectorul de fizică Silviu Torjoc, liderul ALDE, omul de afaceri Ioan Mintaș, primarii de Pomezeu și Vârciorog, scriitoarea Lili Crăciun sunt doar câțiva dintre bihoreniii care nu şi-au putut refuza întâlnirea cu scriitorul de origine armeană.

„Cartea Copiii războiului conţine întâmplări adevărate. O parte dintre personaje au existat, o parte sunt imaginare. Această carte este biografia unui destin care nu s-a încheiat încă, semn că la marginea gropilor comune nu ne-am rugat destul”, crede Vosganian. O scrisoare cu un mesaj pe cât de surprinzător, pe atât de tulburător redeschide pentru Matei Visarion- personajul principal- traumele trecutului. Un pelerinaj în sine însuşi – în care victimele şi călăii, nesăbuinţa şi înţelepciunea, misterul şi confesiunea, nostalgiile şi speranţele se amestecă într-o succesiune de întîmplări care ţine atenţia cititorului trează până la ultima pagină.Romanul aduce, prin forţa de expresie a literaturii, o completare necesară istoriei ambigue, controversate şi, în orice caz, nepovestite pînă la capăt a comunismului şi postcomunismului românesc.

Numele personajului principal Visarion Matei nu e ales întâmplător consideră Ioan Moldovan, care face trimitere la evanghelistul Matei dar şi la tablourile lui Caravaggio, argumentând că şi în „Copiii războiului” există obsesia căutării îngerului. Dincolo de acestea, „Copiii războiului” dă satisfacţii intelectuale şi sufleteşti prin suma energiilor artistice pe care le degajă.
Această poveste adevărată despre copiii războiului pune în faţa eroilor cărţii opţiunea fundamentală a condiţiei umane, cea dintre uitare, răzbunare şi iertare, lăsându-l pe fiecare dintre ei să aleagă şi îndemnîndu-i pe cei care parcurg aceste pagini să aibă, la rândul lor, curajul propriei opţiuni. „Mesajul central al acestei cărţi este: Copiii războiului or să se nască mereu….”, consideră Ioan Moldovan.



1Comentariu

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

versiunea HTML a comentariilor