Coşmarul dorului de… casă

Coşmarul dorului de… casă
REŞIŢA – Componenţii grupării din Valea Domanului au petrecut, poate, una dintre cele mai grele vacanţe, date fiind restan- ţele financiare ale clubului. Dar, cel care poate fi considerat cel mai vitregit dintre ei, a fost nigerianul Ajebitimi Gideon.

„Condamnat“ să rămână la stadion, Gidi a fost nevoit să lupte cu singurătatea şi cu dorul de casă. Chiar dacă personalul şi unii dintre colegi i-au mai făcut câte o vizită.

Şoapte şi lacrimi

Deşi a încercat să ne ascundă durerea din suflet, vocea scăzută şi lacrimile din ochi l-au trădat. „N-am fost acasă de doi ani şi jumătate, ne-a şoptit cu greutate. Am mai vorbit la telefon cu părinţii, cu surorile şi fratele. Atât. Mi-e dor şi mie de ei… Dar, e bine aici. Oamenii sunt buni cu mine“.

Într-adevăr, de Crăciun, alături de el a fost Alexandru Pelici, care l-a invitat la Timişoara. Iar de Revelion, s-a aflat în mijlocul personalului de la stadion. În rest, nici o altă mângâiere. În toată această perioadă, de după încheierea turului, pe lângă asigurarea cazării la stadion, clubul l-a mai ajutat şi cu mâncarea.

Cu alte cuvinte, am vrea să credem că „Gidi“, a învins sărăcia, singurătatea. Mai ales că ne-a mai spus, că aşteaptă cu nerăbdare să-şi aducă contribuţia la un parcurs cât mai bun al F.C.M.R.

Tărie de caracter

În cele din urmă, ne-am despărţit. Dar fără să-l fi putut convinge să recunoască faptul că, reîntâlnirea cu părinţii, l-ar fi costat cel puţin 1200 de dolari, numai drumul. Şi nu se putea duce cu mâna goală… Pentru că acasă l-ar fi aşteptat şi o parte dintre cele nouă surori şi fratele. Oare când îşi va putea vedea visul împlinit?

Marius Moraru



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase