Credinţe şi tradiţii de Paşti în Bihor

1Comentariu
BIHOR - Săptămâna Patimilor este marcată în Bihor de câteva obiceiuri, credinţe, practici magico-rituale în care interferează elementele creştine cu cele precreştine. Paştile fiind o sărbătoare de prag, de trecere de la un anotimp la altul se încadrează într-un scenariu de reînnoire a timpului care culminează cu Învierea Mântuitorului.


Săptămâna Mare este o
săptămână de reculegere, mai ales
în mediul rural unde fiorul acestor
sărbători este mult mai prezent,
începând cu postul, care e mai sever
în această săptămână,
şi terminând cu curăţenia care se
face în case, gospodării, pentru ca Duminica
Învierii să găsească oamenii
primeniţi trupeşte şi sufleteşte.


Obiceiuri

Slujbele aproape nocturne, numite denii, sunt cele care
se oficiază în lăcaşurile de cult:
Denia celor 12 apostoli, este una din cele mai
importante din aceste slujbe, care se oficiază
în Joia Mare. Joia Mare începe în
Bihor cu bătutul toacei de lemn. Tot în Joia
Mare încetează să mai bată
clopotele până în noaptea de
înviere. În Bihor există credinţa
că se deschid mormintele şi spiritele
morţilor părăsesc cimitirele pentru a
petrece sărbătoarea Învierii
împreună cu cei vii. De aici şi alte
obiceiuri: aprinderea focurilor pentru morţi, dar
şi pentru vii, pe dealuri sau în preajma
bisericilor, unde se află şi cimitirele.
„În Bihor focurile imită şi
soarele, ele reproduc căldura soarelui”,
afirmă Crăciun Parasca, consilier în
cadrul Direcţiei Judeţene pentru
Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural
Naţional Bihor. Potrivit consilierului, acest
obicei al aprindeii focului este întâlnit
în localităţile Vaşcău,
Săliştea de Vaşcău, Câmpeni
şi alte localităţi din sudul
judeţului Bihor. La Săliştea de
Vaşcău, focul care se aprinde în Joia
Mare este privegheat până în noaptea
de Înviere. Focul se păstrează nestins
şi are un rol apotropaic (de
îndepărtare a spiritelor malefice). Se spune
că focul trebuie păzit pentru ca diavolul
să nu fure paştile. O altă tradiţie
spune că spiritele morţilor vin să se
încălzească la aceste focuri.


Tot din Joia Mare începe, obiceit
întâlnit cu precădere în zona
Beiuşului, se înroşesc şi se
împistresc ouăle. Împistrirea se face
cu un instrument rudimentar numit
„bizarcă” sau
„chişiţă”. În
judeţul Bihor partea neconsumată din
lumănările aprinse în noaptea de
Înviere se duc acasă şi sunt folosite
la aprinderea ramurilor de salcie sfinţite la
Florii, sau a crengilor de tei care se arborează
la Rusalii pentru protejarea casei de
calamităţi, foc, trăsnete etc.


În duminica Învierii, copiii „merg a
cucuţa” şi se întrec în
ciocănit ouă. Se spune că micuţii
vestesc învierea Mântuitorului aşa cum
cucul vesteşte primăvara. Copilul care sparge
oul celuilalt devine posesorul oului respectiv.
În a doua zi de Paşti, pe Valea
superioară şi inferioară a Crişului
Negru, există un ritual numit Jocul Lioarelor.
„Fetele cu vârste adolescentine se prind
surate. Ele îşi fac un jurământ
că se vor ajuta în timpul vieţii una pe
alta. E un soi de legare a unor prietenii pe
viaţă”, a explicat Crăciun
Parasca. „Însurăţirea fetelor se
regăseşte şi în jocul de copii
numit dorul Mărioarelor şi surioarelor,
răspândit în mai multe zone din Bihor.
Jocul Lioarelor are mai multe denumiri în zona
Beiuşului. Este vorba de un dans ritual legat de
cultul morţilor. Fetele îşi aminteau de
Mărioarele care au trecut în lumea de
dincolo”, a mai precizat Crăciun Parasca.


 

Crina Dobocan



1Comentariu

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

versiunea HTML a comentariilor