Cură de bâlci şi tării

Cură de bâlci şi tării
Bâlci tiganesc la lumina zilei, „chef de chef” dupa lasarea serii, ambele pe fondul olfactiv acut al tariilor frecvent destupate. O data pe an, în octombrie, Târgul Palincarilor muta clientii crâsmelor de cartier în Parcul Balcescu, în jurul meselor vecine cu furnizorii de tarie.

Pentru cei satui de votci contrafacute, dar mai ales pentru oradenii dornici sa-si
completeze rezervele de bauturi cu sortimente noi, taranii producatori de palinca
îsi scot marfa pe tarabe, batând drumul pâna la Oradea, momiti
de promisiunea unui câstig frumusel.

Folclor alterat
Intentionat initial ca un moment oarecum folcloric, de la prima editie si pâna
acum târgul s-a transformat dupa pretentiile publicului, ajungând
o defilare a kitschului în ritmuri muzicale asortate.

Abia dupa ce a trecut de barajul vânzatorilor de baloane colorate, peruci
aurii, bratari fluorescente, ciorapi de babe, lanterne magice incapabile de
vraji credibile si alte marfuri colorate sa ia ochii, omul poate constata adevarata
oferta a târgului.

De altfel, cea mai vânata dintre licori – palinca de cirese – a lipsit
cu desavârsire din meniu. „N-a fost un an bun pentru fructe. Ciresele
alea mici, amare, din care se scoate cea mai buna palinca, nu s-au facut. Anul
trecut am avut de vânzare si a trecut ca pita calda”, spune Emil
Petrisor, profesor în Salistea de Vascau.

„De fapt, nu s-a facut nici o pruna anul asta. A dat în primavara
un înghet si au picat florile înainte sa prinda rod. Si palinca
de prune si de mere pe care am adus-o acum e veche de vreo cinci sau sase ani”,
spune profesorul, venit la târgul de la Oradea la insistentele lui Craciun
Parasca, fostul sef peste Directia Judeteana de Cultura.

De femei
Acesta a furnizat publicului si singura surpriza – traditionala „crampa”.
„La noi, la Salistea, se bea de catre femei când se adunau pentru
claca la vreo casa. E slaba, are vreo 35-40 de grade si se face cu scortisoara,
cuisoara, zahar ars si vanilie. Acu’ vreo 25-30 de ani, când nuntile tineau
doua zile – sâmbata si duminica – bautura asta si acriturile se serveau
a doua zi de dimineata. E lesne de înteles cu ce rost”, povesteste
profesorul de folclor din Salistea.

Acum, „crampa” se bea mai ales de Craciun si de Anul Nou, noaptea,
când se întorc oamenii de la biserica. Bautura dulceaga, înselatoare,
„crampa” face chiar si bâlciul din Parcul Balcescu sa para
acceptabil, dupa un paharel mic cât degetarul si o poveste cu mesterul
ce-o vinde.

Asta pentru cârcotasi. Pentru cei care chiar gusta momentele de acest
gen, si au fost câteva sute sâmbata seara, ploaia si frigul sunt
de-a dreptul nesemnificative. Favoarea de a face parte din publicul unui „Varu’
Sandel” sau a unei Carmen Serban pare ca merita orice.

Cristina Ghilea