Dăianu: „Trebuie să ne întoarce la raţiune”

Daniel Daianu
Daniel Daianu
Profesorul Daniel Dăianu a acordat un interviu în exclusivitate Jurnalului bihorean. Video: Daniel Dăianu despre criză    |  Video: Sfaturi de criză  Video  |  Video: Despre Prima casă  Video

Jurnal bihorean: Capitalismul
încotro?
Daniel Dăianu: În
această criză, în opinia mea, aşa
cum o spun cu emfază în ambele lucrări
(„Which Ways Goes Capitalism” şi
„Capitalismul încotro” n.r.”),
nu avem de-a face cu un proces de terminare a
capitalismului ci este vorba despre o invalidare a unui
model de capitalism în mod ironic propulsat
în ultimele două decenii pe crenelurile lui
industrializate. Este o dezavuare a ceea ce unii au
numit fundamentalismul de piaţă şi este,
în acelaşi timp, o reafirmare a
virtuţilor pragmatismului în politica
publică a abordărilor luminate. Mai
există oameni care cred că piaţa este un
facttotum.

Lecţia „marii depresiuni” a lăsat
urme. Este regretabil că nu s-a
învăţat de la alte episoade de
criză. S-a evitat o catastrofă prin faptul
că statele mari au reacţionat. Aceste
intervenţii nu sunt conjuncturale în sensul
că asistăm de o operaţiune de salvare.
Deşi există semne că unii şi-ar
dori revenirea la un stat de drept. Consecinţele
acestor intervenţii masive trec dincolo de
putinţa de a reveni la momentul T„0”.
Este mai mult decât vizibil faptul că ceea
ce numim capitalism va fiinţa în anii
următori prin sectoarele publice.

Va exista o coabitare între sectorul public
şi sectorul privat, care va avea forme ce erau de
negândit, de neimaginat acum câţiva
ani. Statele au recurs la mijloace neconvenţionale
care vor avea efecte publice mult crescute, care vor
împovăra economiile pentru ani buni.

Ceea ce este mai important pe plan paradigmatic, este
că s-a dovedit că e nevoie de
intervenţie publică, că există un
rol al sectorului public.

Necazul este că în aceste perioadă
trebuie gestionată o criză. Această
criză a prins pe picior greşit lumea
occidentală. Ea are loc într-o perioadă
în care ascensiunea economică a Asiei, care
se simte de aproape două decenii, a amplificat
mult provocările.

Există ţări în UE care au
performanţe în perioada de criză:
ţările scandinave mult mai performante
decât restul ţărilor Uniunii
Europene.

J.b. Ce merge bine în
România?
D.D. – Avem şi în
România sectoare ce merg bine. Vedeţi
Loganul ce bine merge. Din septembrie va începe
să funcţioneze şi Ford la Craiova.
Fordul este compania americană care a rezistat cel
mai bine şi nu avut nevoie intervenţia
statului american. Dar, una peste alta noi nu avem o
structură ecconomică competitivă şi
mai adăugăm la aceasta starea
deplorabilă a infrastructurii. Chiar şi
atunci când am avut resurse le-am irosit. Am
rezerve mari că am putea să revenim la o
rată de creştere de 6 – 7%. 8% mi se pare cu
totul şi cu totul nesustenabil.

J.b. Ce ar trebui să facă
România?
D.D. – Va fi foarte greu să
revenim la ritmul anterior de creştere. Va trebui
să mizăm mai mult pe economisire, să
alocăm considerabil mai mult pentru educaţie
şi cercetare. O componentă de bază a
Agendei Lisabona este alocare de fonduri mai multe
pentru educaţie şi cercetare. Există
şi o cifră acolo, de 3%. Nu mai vorbesc de
infrastructură. Dar una este să spui că
va trebui să regândim şi să trecem
la un alt model de dezvoltare, şi alta să
şi poţi să faci aşa ceva.

J.b. Sunt capabile guvernele din
Europa de est, şi implicit România, să
ia măsurile potrivite pentru a ieşi cât
mai rapid din criză?
D.D. Criza de acum nu are egal
decât în „Marea depresiune”.
În perioada postbelică nu au mai existat
perioade atât de grave. De aceea se recurge la
mijloace cu totul şi cu totul
neconvenţionale: naţionalizări de
bănci, asistenţă masivă pentru
sectoarele industriale. De aceea e periculos să
singularizăm Europa centrală şi de
răsărit, e o perioadă deosebită
pentru toată lumea. Este legată de puterea
bugetelor de a face faţă, de apartenenţa
la zona euro. Intervin şi aranjamentele
instituţionale

Această criză are un inedit al ei ce
loveşte în capacitatea tuturor, fie în
Europa, fie dincolo de Oceanul Atlantic, de a
răspunde cu eficacitate la efectele ei.

România se confruntă şi cu o
moştenire legată şi de erori de-a lungul
tranziţiei, chestiuni care nu au fost rezolvate
şi cu particularitatea neapartenenţei la zona
euro, care ne-a creat această constrângere
de ordin valutar. Şi în plus, faptul că
în sectorul bancar există controlul
exercitat de băncile mamă, care au o anume
reticenţă de a relansa creditarea.

Constat că la noi, am avut o bună
perioadă de timp un refuz al realităţii,
fuga de realitate. Eu sunt de acord că în
discursul public un politician trebuie să
facă o acrobaţie. Acest exerciţiu de
retorică trebuie să fie însă o
comunicare.

Nu poţi ieşi singur din criză. Aici
guvernează legile gravitaţiei. Corpul mare
trage corpul mic. Gestionarea crizei este o campanie
militară. Dacă nu înţelegi ce
înseamnă, cheltuieşti aiurea.

Noi n-am avut nici starea de spirit adecvată
pentru gestionarea crizei.

J.b. Unele bănci americane au
început să-şi revină. Putem spera
asta şi în România?
D.D. Şi-au revenit băncile
asistate. Americanii sunt într-o fază de
stabilizare. Sunt semne şi în Europa,
economia Germaniei de exemplu. Marea întrebare
este ce va urma? Pentru a avea o revenire
economică ai nevoie de un proces de creditare
sănătos, de bănci sănătoase.
În România, în această
perioadă, şi după, ar trebui să
folosim ca un piston fondurile structurale de coeziune,
care ar putea ajunge până la 4 – 5% din PIB.
Ar trebui să avem înţelegere mai mare
din partea UE, dar sunt voci care consideră
că risipim banii publici.

J.b. Despre creşterile
salariale?
D.D. Guvernul a fost handicapat
că nu a înţeles şi nu a construit
un buget în conformitate cu situaţia
actuală. Eu nu aş fi operat creşteri
salariale în 2009. Acum trebuie să
reducă cheltuielile curente cât mai mult,
să obţină resurse pentru
infrastructură.


J.b. Era necesar impozitul
forfetar?
D.D. Impozitul forfetar, eu nu
l-aş fi introdus. În perioada asta de
criză i-a împins pe mulţi să intre
în economia subterană. Momentul introducerii
lui n-a fost bine ales. În perioade de criză
nu se măresc taxele şi impozitele.

J.b. De unde ar mai putea atrage
România bani?
D.D. – Există bani ce pot fi
atraşi în 2009 şi 2010. Există o
ştiinţă a atragerii mai multor bani
decât are România alocaţi: fondurilor
structurale. Mai sunt fondurile transfrontaliere.
Spania a atras mai mulţi bani decât avea
alocaţi prin astfel de fonduri.

J.b. Ce părere aveţi despre
„Prima Casă”?
D.D. – Nu înţeleg de ce
juriştii de la Guvern nu s-au întâlnit
cu juriştii băncilor pentru a pune la punct
aspectele de ordin economic şi legal,
înainte de lansarea programului. Este anormal
să emiţi un program ca apoi să-l
blochezi.

J.b. Este benefică implicare
politicului în toate celelalte domenii?
D.D. Nu este bine. Dacă sunt
meseriaşi buni, de ce să-i schimbi?


Dan Birta



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !