De ce sa (nu) achite societățile corecte prejudiciile evazioniștilor? III

De ce sa (nu) achite societățile corecte prejudiciile evazioniștilor? III
Având în vedere că anterior am arătat argumentele teoretice pentru care o societate corectă nu trebuie să plătească prejudiciile evazioniștilor, în prezentul articol vom expune o speță în care CJUE a hotărât că aceste prejudicii ale unor societăți care se sustrag de la achitarea taxelor și impozitelor nu trebuie să fie suportate de societățile de bună credință.

În anul 2007, domnul Tóth a efectuat lucrări de construcții pentru anumite persoane impozabile, recurgând, în parte, la subcontractanți, printre alții la întreprinzătorul individual L. Contractele încheiate între acesta din urmă și domnul Tóth prevedeau obligația subcontractantului de a ține un registru de șantier și de a întocmi un certificat de executare a lucrărilor. Potrivit registrelor de șantier, domnul L. avea opt până la paisprezece persoane angajate pe șantier. Certificarea lucrărilor avea loc la momentul predării acestora de către domnul Tóth clienților săi. Domnul L. a emis, pentru lucrările în cauză, 20 de facturi pe care domnul Tóth le-a acceptat și le-a înregistrat în contabilitatea sa și în declarațiile sale fiscale. Domnul Tóth susține că achita facturile în lichid.

Domnul L. nu și-a mai achitat obligațiile fiscale începând cu anul 2003. Acesta nici nu își declarase angajații la administrația fiscală, nici ca angajați permanenți, nici ca angajați temporari. Prin decizia definitivă din 20 iunie 2007, autoritatea municipală competentă a retras domnului L. autorizația de întreprinzător individual al cărei titular era.

Administrația fiscală a constatat în sarcina domnului Tóth o diferență de TVA în cuantum de 5.600.000 HUF pentru anul 2007, pentru motivul că taxa cuprinsă în facturile emise de domnul L. nu se putea deduce, având în vedere că, din 20 iunie 2007, acesta nu mai putea fi considerat o persoană impozabilă și, prin urmare, nu putea, după această dată, să mai emită facturi valide. În plus, o parte dintre facturile emise de domnul L. ar avea o dată anterioară celei a cumpărării facturierului din care acestea fuseseră tăiate, și anume 7 septembrie 2007. De asemenea, s-a reținut că domnul Tóth nu s-ar fi informat cu privire la calitatea în temeiul căreia persoanele care au executat lucrările erau prezente pe șantier.

Domnul Tóth a atacat această soluție însă și de această dată soluțiaa fost una nefavorabilă, motiv pentru care a formulat recurs împotriva deciziei de respingere a Tribunalul Districtual din Nógrád. Instanța de recurs se îndoiește, pe de o parte, că dreptul de deducere poate fi limitat din cauza faptului că emitentul facturii fusese radiat din registrul întreprinzătorilor. Pe de altă parte, această instanță se întreabă dacă este posibil să se considere că domnul Tóth știa sau ar fi trebuit să știe că participa la o operațiune implicată într-o fraudă privind TVA-ul dat fiind că nu a fost preocupat să afle dacă persoanele care executau munca se aflau într-un raport juridic cu emitentul facturii.

Apreciind că soluționarea acțiunii principale depinde de interpretarea dreptului Uniunii, instanța de recurs – Legfelsőbb Bíróság (Curtea Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții câteva întrebări preliminare, întrebări ale căror răspunsuri au dus la justa soluționare a prezentei cauze. Aceste răspunsuri ale Curții le vom prezenta în următorul articol.



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !