De la un simplu vânzator ambulant, a ajuns creative director într-o firma de IT. A fost nevoie de 10 ani, mai multe joburi și o voință de fier… Mihai-Williams Roşian a avut o copilărie dificilă. La 2 ani a rămas fără mamă. Încă din primii ani ai vieţii îşi aminteşte că pentru a lua micul dejun se ducea la şase să stea la coadă la lapte. La 8-9 ani a trecut deja în altă etapă a vieţii: datorită faptului că tatăl său era plecat, rămânea şi două săptămâni singur acasă, timp în care trebuia să-şi poarte singur de grijă.
„Îmi doream să stau mai mult cu tata, dar la 2 ani l-am pierdut. Atunci am câştigat însă un frate, despre care ştiam că există, dar nu-l cunoşteam. S-a prezentat la înmormântarea tatălui şi mi-a spus că va avea grijă de mine. Crescând în apropierea unui orfelinat, ştiam ce se întâmplă acolo şi eram speriat. La 15 ani i-am spus mulţumesc fratelui meu pentru ajutor şi m-am mutat singur. M-am făcut vânzător de ziare. La 4:30 număram ziare…Trebuia să mă trezesc foarte devreme, să ajung la ora cinci să iau ziarele și la 5 și 20, cinci și jumătate, să fiu prin intersecții. La început mi s-a părut umilitor. Am încercat să schimb însă totul în favoarea mea: la 10-11 terminam jobul, aveam nişte bănuţi în buzunare şi eram fericit”.
În tot acest timp, nu a abandonat școala. „Voiam să merg mai departe..am devenit ajutor de bucătar, apoi au venit şi alte joburi. Mi-am zis că dacă ai făcut astea, poţi să faci şi altele. Adevărata poveste începe însă în momentul în care m-am îndrăgostit. „Trebuia să alerg după ea până dincolo de Atlantic fiindcă lucra pe un vas de croazieră. Se spune că femeile fug de bărbaţi. Ea a fugit dincolo de Ocean, s-a angajat pe un vas de croazieră. Am decis că trebuie să merg după ea. Trebuia să încep de jos, dar cum să mă prezint în cizme de cauciuc să cuceresc o fată?
Tata fusese fotograf, dar nu învăţasem de la el nimic despre aceasta. Într-un an de zile am învăţat, am fost la un interviu în Croaţia, cei de acolo mi-au spus că dacă rămân pe post mai puţin de trei ani nu li se rentează. Am spus că voi rămâne 4 ani şi am rămas 6 ani. Am lăsat două cutii, asta a fost tot ce am avut eu. Două cutii le-am lăsat la un prieten. Şi foarte multe datorii…Când eu eram, în Europa, fata visurilor mele era în SUA. Într-o vacanţă am cerut-o de nevastă…Simţeam nevoia să progresez: făceam fotografii, mă ocupam de vânzări…
Erau atâtea locuri minunate, dar ştiam că într-o zi trebuie să mă întorc acasă, nu aveam un prieten lângă mine împreună cu care să mă pot bucura de aceste locuri minunate. Mai aveam un vis: acela de a inaugura un vas de croazieră. S-a întâmplat pentru Disney, în prezenţa a 2000 de copii, erau atât de fericiţi, era ceva incredibil. Mai mult nu puteam primi de la această meserie… ” consideră tânărul. De la fotografie, Mihai a ajuns să construiască pagini web, iar azi are o firmă cu trei angajaţi. „Oricâte greutăţi aţi avea pe drum, nu vă opriţi, mergeţi mai departe”, e îndemnul lui Mihai.
Citiți principiile noastre de moderare aici!