Debut târziu al unui june bard

Deci, cum a zis cronicarul: „Biruit-au gândul”. Am placerea de a scrie, acum si aici, despre o carte de poeme aparuta la Editura Biblioteca Revistei Familia, Oradea, 2006, cu titlul „Zidiri”, semnata de concitadinul nostru Marin Chelu, cu un subtitlu subtil, „Din nelinistile junetii”.

Sus-numitul autor, la o vârsta când poetii, în general, înceteaza „jocul de-a poezia”, vine de-a dreptul în Agora cu o carte de versuri plina de sensibilitati moderne, originale. Pâna acum el s-a ocupat el de el, ca un epicurian „înrait”, dar tandru.

Vom spune cititorului ca în persoana acestui nou poet, confrate, se afla un intelectual deosebit, iar biblioteca lui poate stârni invidia oricarui profesor de limba româna, mai ales celor de alte „mestesuguri”, care parca au jurat, în cariera lor, sa nu mai citeasca un rând. Lumea, precum se constata, nu-i chiar atât de lunga si de lata, este – cum spune poporanul istet – bagata pe olalta, adica „îngramadita”…

Sonuri tandre si tristeti

Aceasta placheta, debutul poetic editorial al lui Marin Chelu, ne spune ca n-a recuperat el degeaba, de prin ziare si reviste, texte de valoare ale unor scriitori oradeni mari: Radu Enescu, Al. Andritoiu si Vasile Spoiala. Este un cunoscator. Zic, pe când urmeaza Stelian Vasilescu?! Sau acesta n-a lasat nimic pentru a fi adunat de catre altii în volum?… Sau nu cumva îi iese valoarea artistica în minus la cumpenire?!

Si iar în fine, cartea lui Marin Chelu trebuia sa apara, întrucât ea se poate prezenta singura, în conditii grafice suse, derulata pe capitole rafinate: Sonuri tandre, Tristeti erotice, Efemeride în vaga maniera haiku si Insomnii fara aparare.

Stiind eu bine ca pe prietenul acum în discutie recenzistica îl încearca insomnii anume, îmi permit sa citez, din acest capitol, un sententios exemplu: „De-oglinda clipei smuls as vrea sa fiu / dar gândul e-ngropat, nu pot sa scriu: / sculptez atunci gingase flori de ger / si gestul e-n desert, caci ele pier…” (Desertaciune). De o savoare pritocita cu har lapidar este postscriptumul semnat de autorul însusi, fara de care cartea ar fi fost vaduvita, oarecum, de verticalitate si de tarie naturala.

Cu mâna pe inima, recomand lectorilor (nu m-am putut abtine sa nu si glumesc, precum între prieteni) un poet de sorginte noua, modern, sensibil si elevat în expresie si gândire.

Ion Davideanu



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase