Despre hormoni în casa Bernardei Alba

Reprezentatia studentilor Catedrei de Actorie a Universitatii de Vest din Timisoara a fost una dintre surprizele placute ale celei de-a XV-a editii a Saptamânii Teatrului Scurt.

Spectatorii care au asistat la piesa „Casa Bernardei Alba” de Federico Garcia Lorca, miercuri, la matineu, au avut parte de un spectacol incredibil de bine articulat, pe parcursul caruia protagonistele nu au tradat nici pentru o secunda faptul ca ar fi doar învatacele în ale actoriei, performanta lor îndreptatindu-le sa spere la cariere frumoase în profesia pe care si-au ales-o.

Forta Bernardei Alba, întruchipata de Anne-Marie Cizler (studenta în anul lV), disperarea rece a lui Augustias, cea mai batrâna dintre surori (Corina Danescu, anul lV) sau delicatetea feminina a Adelei (Anastasia Suru, anul lll) au contribuit decisiv la credibilitatea atmosferei matriarhale apasatoare si a dramatismului textului lui Lorca.

Dorinta si crima

Abia întoarse de la mormântul tatalui, membrele familiei Alba îsi dau în vileag framântarile viscerale, tulburari tipice femeilor pe cale de a deveni fete batrâne. Pepe Romano, pretendent declarat al lui Augustias, mai precis al averii ei, este barbatul care declanseaza galopul hormonal al tuturor descendentelor Bernardei si devine, deci, marul discordiei familiale.

Încercarile Bernardei de a pastra echilibrul familiei dupa moartea sotului ei esueaza atunci când poftele muieresti dau în clocot. Beneficiara a unei experiente vaste de viata, ea se decide sa transeze aceasta disputa, ucigând-o pe Adela, cea mai tânara dintre odraslele sale, eliminând astfel sursa iminentei rusini care o pastea pe cea mai mare dintre fetele ei.

Piesa este rotunda, începe si se termina cu un bocet românesc care vine ca o manusa subiectului piesei, chiar daca acesta se desfasoara într-un sat andaluz uitat de lume.

Valentin Buda