Despre violenţă în şcoli

Despre violenţă în şcoli
Mai clar şi mai accentuat decât în anii precedenţi, elevii de liceu şi, de acum şi cei de gimnaziu din Oradea şi judeţ, spun, negru pe alb, că au nevoie de iubire, comunicare şi non-violenţă.

Înscrişi în concursul unic în ţară „Şcoala fără violenţă”, demarat de Poliţia Bihor, 17 liceeni şi 15 elevi de gimnaziu au şi dat soluţii pentru reducerea violenţei de orice fel în rândul minorilor. Ei cer şi celor ce conduc ţara să schimbe priorităţile naţionale, să le acorde mai multă atenţie, siguranţă şi credit pentru a se dezvolta într-un climat de apreciere a valorilor reale.

JB a încurajat dintotdeauna educaţia în rândul copiilor dată de poliţişti, în mod voluntar, cu scopul reducerii victimelor din rândul copiilor, dar şi a delicvenţei juvenile. Drept răsplată pentru curajul, creativitatea, discernământul, şi originialitatea şi soluţiile date, JB publică eseurile concurenţilor, elevi de gimnaziu şi liceu, de la „Şcoala fără violenţă”.


 

 

O definiţie generală a violenţei, aşa cum este formulată de Organizația Mondială a Sănătăţii, este: “utilizarea voită a forței fizice, asupra propriei persoane, asupra altcuiva sau asupra unui grup sau comunităţi, rezultând în traume fizice sau psihologice”.
De asemenea, tot ca un act de violenţă este considerată şi cea verbală, caracterizată prin: amenințare, intimidare, calomnie sau ponegrire.

Violenţa în şcoli este una dintre formele particulare ale fenomenului numit violenţă. Deși nu este un fenomen social cu totul nou, astăzi este din ce în ce mai vizibil, în cea mai mare parte datorita mediatizării incidentelor de către mass-media. De cele mai multe ori, violenţa verbală precede violenţa fizică. Între ele există o graniţă care o dată trecută, determina o relație foarte periculoasă pe viitor.

Psihologii consideră că principala cauză a comportamentului agresiv în şcoală (incluzând nu numai violenţa fizică, ci şi violenţa verbală) este dezechilibrul familial. Astfel originea violenţei se află în divorţialitate, în familia monoparentală (mai ales în cea in care controlul se exercită fie prea dur, fie prea slab de către unicul părinte) şi în abandonul copiilor în grija familiei extinse sau a instituţiilor statului. Mediul deviant sau chiar infracţional (părinţi, rude şi vecini cu comportament deviant sau delincvent) influenţează şi el in mod hotărâtor manifestările de agresivitate ale tânărului.

Cu toate acestea, nu trebuie uitat faptul că trăsăturile de personalitate ale elevului sunt şi ele într-o strânsă corelaţie cu comportamentele violente, trăsături individuale la care se adaugă şi problemele specifice vârstei adolescenţei. Emoţiile se manifestă în perioada adolescenţei cu o dinamică accentuată astfel, acum adolescentul este fericit, se simte bine în pielea sa şi câteva ore mai târziu este trist, deprimat, descurajat. Adeseori el oscilează între sentimentul de forţă, de putere şi sentimentul de îndoiala, de descurajare, de scădere a stimei de sine. Pentru a se apăra de aceste emoţii, adolescenţii dezvoltă reacţii de provocare, de agresivitate, de opoziţie faţă de părinţi şi profesori.

În această perioadă atât de dificilă dialogul părinţi-copii şi profesor-elev este absolut necesar. Adolescentul doreşte să fie înţeles, are nevoie de dragoste, de securitate afectivă dar însă de cele mai multe ori el nu recunoaşte si nu exprimă acest lucru. A lupta contra violenţelor şcolare înseamnă a ameliora calitatea relaţiilor şi a comunicării între toate persoanele angrenate în sistemul educaţional.

O alta cauză a apariţiei violenţei în cadrul elevilor pot fi însuşi profesorii. Unii profesori adopta o atitudine de ignorare dispreţuitoare a elevilor, corelată cu tendinţa de evaluare a lor în termeni constant negativi şi depreciativi. Astfel că, mulţi elevi suferă ca urmare a acestor judecăţi negative ale profesorului, pentru că ele întăresc propriul sentiment de îndoială, de descurajare, de lipsă de încredere în propriile forţe. Acest dispreţ, o dată interiorizat, poate antrena un ansamblu de consecinţe în plan comportamental: lipsa de comunicare, pasivitatea la lecţie, indiferenţa sau chiar dimpotrivă perturbarea lecţiilor, dezvoltarea unor atitudini ostile, provocatoare, violente.

De multe ori, în mod inconştient, profesorul introduce diferențieri între elevi în funcție de performanţa atinsă; ei oferind o atenție redusă elevilor cu realizări modeste, fiind lipsiți de răbdare si chiar respect faţă de ei.

Școala poate juca un rol important în prevenirea violenţei şcolare şi aceasta nu numai în condiţiile în care sursele violenţelor sunt în mediul școlar ci şi în situația în care sursele se afla în exteriorul şcolii. În condiţiile unui mediu familial instabil, conflictual, tensionat școala poate reprezenta pentru elev o a doua șansă. Elevul îşi exprimă adesea dificultățile sale prin agresivitate, provocare, violenţa verbală iar profesorii trebuie să încerce să afle ce se ascunde în spatele unor astfel de comportamente, care sunt motivele reale ale violenţei.

Uneori, elevul nu este decât un tânăr în suferinţă, marcat de eşecuri şcolare care îi afectează încrederea în sine. Toate acestea se asociază uneori cu un climat familial tensionat, conflictual. Un astfel de elev care, prin acte violente, încearcă să atragă atenţia asupra lui are o nevoie fundamentală de stimă, de recunoaştere din partea celorlalţi. El îşi exprimă astfel nevoia de a intra în relaţie cu profesorul într-o manieră diferită, mai valorizantă. În această situaţie profesorul trebuie să aibă o privire pozitivă asupra elevilor respectivi, să-i încurajeze, să le stimuleze eforturile atât pe plan comportamental, cât şi pe cel al activităţii de învăţare, fără să aştepte pentru aceasta rezultate spectaculoase.

Elevii trebuie ajutaţi să-şi învingă sentimentele de inferioritate, de neputinţă şi să capete încredere în propriile capacităţi, în aptitudinile lor, să-şi modifice propria imagine. Profesorul are sarcina de a planifica în aşa fel activităţile încât fiecare elev să poată face ceva şi să aibă succes.

Clasa este o microsocietate a cărei funcţionare necesită stabilirea unor reguli clare ce se cer respectate de toţi membrii grupului școlar. Respectarea regulilor este o condiție a socializării, care înseamnă a învăţa să trăiască împreuna în relaţii de respect reciproc, excluzând violenţa. Regulile școlare vizează ținuta, efectuarea temelor, prezenţa la cursuri, dar sunt şi reguli de civilitate care au în vedere limbajul folosit, modalitățile de adresare, respectul faţă de celălalt, păstrarea bunurilor şcolare, toleranţa, solidaritatea, într-un cuvânt maniera de a te comporta astfel încât viaţa în colectivitate să fie cât mai agreabilă. Profesorul trebuie să negocieze această lista de reguli încă de la primele întâlniri cu elevii şi să-i antreneze pe aceştia în elaborarea regulilor, fiind ştiut faptul că ei accepta mai uşor regulile al căror sens este transparent.

Nu întotdeauna profesorul reușește să rezolve problemele de comportament ale elevilor, combaterea situațiilor conflictuale din sala de clasa prin intermediul mijloacelor prezentate nefiind suficientă şi atunci se impune lucrul în echipe pedagogice care să includă mai multe persoane: profesorul diriginte, profesori ai clasei, părinţi, medicul școlar, psihologi şi pedagogi.

În concluzie, pentru şcoala contemporană, iniţierea şi desfăşurarea unor activităţi educative centrate pe problematica violenţei şi agresivităţii trebuie să reprezinte o prioritate deoarece „violenţa este tot ceea ce desfigurează condiţia umană”.

SEBI OCTAVIAN

CLASA a XII-a A

LPS “BIHORUL” ORADEA

 



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase