Din prefata publicisticii enesciene

De Cristian Horgoș
Ioan Moldova, Nicolae Pop şi Ioan F. Pop l-au evocat pe Radu Enescu
Ioan Moldova, Nicolae Pop şi Ioan F. Pop l-au evocat pe Radu Enescu
Volumul de publicistică e prefaţat cu o scurtă bibliografie dar şi cu idei a lui Radu Enescu de mare actualitate azi.

Prefaţa volumului de publicistică oferă atât idei şi observaţii valoroase lansate de Radu Enescu în anii ’90 dar perfect actuale şi astăzi, cât şi repere biografice.

Radu Enescu s-a născut la Satu Mare, în 12 iulie 1925. A absolvit şcoala primară germană la Braşov (unde i-a fost dacăl şi Emil Cioran), Liceul „Andrei Şaguna” din Sibiu şi Facultatea de litere şi filozofie a Universităţii din Cluj (unde a fost strălucit student al lui Lucian Blaga).

A dat viaţă, alături de Radu Stanca, Ştefan-Augustin Doinaş, Cornel Regman, Nicolae Balotă, Ion Negoiţescu, Victor Iancu şi Henri Jacquier, Cercului literar de la Sibiu. Suspectat datorită formaţiei sale idealiste, tânărul asistent de la Catedra de filozofie a lui D.D. Roşca a fost epurat în 1949. Până în 1951, a lucrat la Biblioteca Universitară din Cluj-Napoca iar apoi ca dascăl în licee clujene. Din 1957, Radu Enescu a fost redactor la revistele „Tribuna” şi „Steaua”.

În 1966 devine redactor iar din 1971 până în 1987 redactor-şef adjunct la revista „Familia”, secondându-l pe Alexandru Andriţoiu. În 1978 a fost invitat cu o bursă Fulbright în America, unde i-a povestit senatorului Barry Goldwater „tragica realitate a unei Românii batjocorite de un tiran sangvinar”. A scris monografia „Franz Kafka” (1968), „Critică şi valoare” (eseuri, 1973), „Ab urbe condita” (eseuri, 1985) şi „Între două oceane” (1986).

Protest în toamna lui ’89

Pe 18 septembrie 1989 a trimis preşedintelui Uniunii Scriitorilor, orădeanul D.R. Popescu, şi postului de radio „Europa Liberă”, o Scrisoare de protest faţă de persecutarea dizidenţilor Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Ştefan-Augustin Doinaş şi Andrei Pleşu.

Ca atare, până la Revoluţie i s-a retras dreptul de semnătură.

Pe 22 decembrie 1989, Radu Enescu a intrat în Consiliul Judeţean al Frontului Salvării Naţionale (FSN) din care a demisionat însă în februarie 1990, arătând că „FSN a creat o regretabilă confuzie între stat şi guvern, reprezentativ doar pentru o unică formaţiune politică, fapt care întotdeauna a dus la totalitarism, la dictatura partidului unic, nazist sau comunist…”

Până la moartea sa, în 23 iulie 1994, a publicat intens în „Gazeta de Vest” şi „Noua Gazetă de Vest”. Este înmormântat în Cimitirul Rulikowski. Iar revista „Familia” acordă anual un Premiu „Radu Enescu”.

„Radu Enescu a fost cel mai important om de cultură pe care l-a avut Oradea, prin dimensiunea operei sale şi prin valoarea intelectuală a activităţii sale, inclusiv a celei de redactor-şef adjunct al revistei Familia”, a declarat redactorul-şef al revistei „Familia” Ioan Moldovan, la comemorarea a 15 ani de la moartea filozofului.

Mai trebuie remarcat însă şi articolul „Eseul Corupt” publicat de Ion Simuţ în România Literară (nr. 44 din 2004), şi în care se avansează concesiile ideologice din perioada comunistă ca o posibilă motivaţie a tristeţii intelectuale trăite de Radu Enescu în ultimii săi ani.

 

Taguri:


0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !