Drama unui viitor nevăzător

1Comentariu
Drama unui viitor nevăzător
REŞIŢA – Adrian Tămăşan din municipiu, este un tânăr cât se poate de normal şi aşa vrea să fie privit. Ceea ce-ţi atrage atenţia la el, sunt mişcările atent studiate, parcă mecanice şi ochelarii de vedere cu lentila foarte groasă.

Din nefericire, va orbi definitiv în foarte scurt timp, şi el ştie acest lucru. Diagnosticul este crud, dar Adi ştie că nu se mai poate face nimic pentru el. A umblat pe la toţi medicii, din ţară şi străinătate, dar rezultatul a fost acelaşi: pierderea ireversibilă a vederii.

Suferă de o boală care nu iartă şi care din păcate nu poate fi vindecată: tensiune intraoculară – glaucomul. Problemele au început să apară încă din copilărie, dar s-au agravat în ultimii cinci ani.

Când a fost conştient că îşi va pierde vederea, a început să se pregătească şi să obişnuiască cu viaţa de nevăzător. Fiind conştient că pentru el internetul va fi un lucru vital, un lucru prin care va fi într-o permanentă legătură cu lumea din jurul său, cu sutele de prieteni din toată lumea, Adrian s-a interesat şi a procurat un program special care permite nevăzătorilor să navigheze aproape normal pe calculator.

Chiar dacă nu mai vede ce scrie pe monitor, acesta apărându-i doar ca un pătrat luminos. El a mers şi mai departe, un program similar şi l-a instalat pe telefonul mobil. Cu ajutorul său poate scrie şi citi mesaje, poate căuta fără probleme în agenda telefonului.

Chiar dacă are aceste probleme, Adrian duce o viaţă normală şi merge la muncă în fiecare zi. El lucrează la azilul de bătrâni ca maseur şi pentru a fi perfect în legalitate, el a făcut studii în direcţia aceasta, cu toate că ar putea să lucreze şi ca metodist de muzică.

Cântă la instrumentele cu clape şi are câteva compoziţii proprii. Cu toate că nu va mai vedea, tânărul nu vrea să renunţe la citit şi activitatea lui intelectuală. Adrian este un om tare, un exemplu pentru cei din jur.

Este aşa de puternic, încât spune că cei cu diferite boli sau probleme de sănătate, trebuie să lupte şi să nu se dea bătuţi şi că toţi suntem oameni – indiferent de cum am fi, că trebuie să luptăm pentru o viaţă mai bună, viaţa merită şi trebuie trăită.

Chiar dacă este nevăzător şi pentru el universul luminii se rezumă încă la alb şi negru, în viaţa lui a apărut curcubeul, cea mai frumoasă pată de culoare. De câteva zile, mai exact de două săptămâni, Adrian este tătic, fiindcă soţia lui i-a dăruit o fetiţă.

Este fericit, şi cu mare dragoste îşi ia fetiţa în braţe. Soarta a făcut să nu-i poată vedea faţa, trăsăturile şi nici măcar culoarea ochilor. Adrian ştie culorile fiindcă cândva, nu de mult, a fost un om aproape normal, un om care vedea roşul apusului de soare, albastrul mării şi aurul lanului de grâu copt, dar nu se dă bătut.

Ştie că fetiţa lui are cei mai frumoşi ochi din lume, că seamănă perfect cu soţia sa, cu Wili, cea care îi este mereu alături şi care i-a dăruit minunea dumnezeiască cu suflet şi chip de om.

Atunci când este singur şi fetiţa doarme, Adrian îşi plimbă încet vârful degetelor pe chipul ei. Acolo, în vârful degetelor, Dumnezeu i-a aşezat cel de la şaselea simţ, cel de a ,,vedea” cu degetele. Adrian vede chipul copilului său cu degetele, iar despre albastrul de cicoare al ochilor copilei sale – îi povesteşte soţia sa.

Sorin Goruianu



1Comentariu

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

versiunea HTML a comentariilor