E mult mai avantajos să fii căpşunar în România! (P)

Am trecut de curând, din întâmplare, prin faţa blocului unui vechi prieten. Am ridicat ochii, din reflex, să văd dacă prietenul meu e la balcon. Nu era, în schimb am văzut o privelişte surprinzătoare: balconul era amenajat ca o adevărata seră, se zăreau de-afară câteva plante acoperite cu folie transparentă.

De curiozitate şi uimire (nu-l ştiam pe prietenul meu pasionat de horticultură, e mai mult genul pasionat de calculatoare) m-am decis să-i fac o vizită neanunţată.

De cum am intrat în casă i-am zis sincer că vreau să-i văd balconul. A zâmbit şi mi-a spus că toată lumea care vine la el îi vizitează şi balconul. “E din cauza căpşunilor”.

Căpşuni în balcon?”

Da, căpşuni şi nu orice căpşuni, aştia-s căpşuni căţărători Mount Everest. Să fi văzut astă vară când aveau şi fructe ce de vizitatori primeam.”

Auzisem de oameni care creşteau rozmarin sau busuioc sau chiar roşii pe balcon dar niciodată nu mi-am închipuit că se pot creşte şi căpşuni într-un balcon obişnuit de bloc. Bineînţeles că i-am cerut o mulţime de detalii. “Soiul ăsta e inventat de un francez şi ceea ce e grozav la el e că se poate planta şi într-un ghivechi şi se caţără până la 1.20 m înălţime. Nu bag pesticide, am deplin control asupra plantei şi ştiu ce fructe ies: curate, sănătoase şi mari. Nu trebuie să-i scot iarna din balcon că-s foarte rezistenţi la frig şi i-am acoperit doar cu o folie.”

Prietenul meu a locuit câţiva ani în străinătate şi mi-am închipuit că a adus soiul ăsta cu el când s-a întors în România. “Da de unde, l-am comandat de pe net, de pe un site românesc dar recunosc că eu ştiam de el din Franţa, acolo e nebunie cu mâncarea eco şi bio şi toţi aveau în grădini căpşuni dintr-ăştia. Am găsit şi toate instrucţiunile pe site şi, deşi n-am nicio experienţă, mi-a ieşit din prima. Apoi, când am văzut ce căpşuni face, mari şi gustoase din acelea de se vând in piaţă cu 20 de lei kilogramul, am comandat mai multe plante. Deja am o adevărată seră aici, după cum ai remarcat şi tu”.

Dar merită să faci tot efortul ăsta doar pentru o lună de fructe? Că eu aşa ştiu că doar în mai şi iunie sunt căpşuni.” L-am mai întrebat. “Nu-i niciun efort, doar ud plantele din când in când, le mai rup frunzele moarte, e chiar plăcut să mă ocup de ele. Si, partea minunată e că nu am căpşuni doar în mai şi iunie, am toată vara, chiar până toamna târziu.”

Uitându-mă la căpşunii căţărători ai prietenului meu mi-am amintit cât de greu e să culegi, în genunchi şi murdar de pământ, căpşunii de la plantele normale. Si cât de uşor e cu plantele astea caţărătoare, e ca şi cum ai culege fructe dintr-un pomişor. In concluzie, m-am autoinvitat la prietenul meu şi la primăvară când se fac căpşunii şi m-am gândit că nu-i aşa de rău să fii căpşunar. Atâta vreme cât eşti căpşunar pe propria ta plantaţie.