Elevul lui Sabin Balasa, face vitralii in Biserica din Salonta

10Comentarii
Elevul lui Sabin Balasa, face vitralii in Biserica din Salonta
Visul său e să aducă să aducă frescele Bisericii din Salonta în stilul frescelor mănăstirilor Agapia, Nicula, Căldăruşani.

Pictorul Dan Pârvulescu a fost elevul lui Sabin Bălaşa. El realizează vitraliile care vor împodobi Biserica Ortodoxă a Parohiei I din Salonta. Trăieşte de 13 ani în Italia şi a venit în România pentru a-şi rezolva unele probleme în familie. S-a îmbolnăvit însă destul de grav şi atunci a promis că dacă se însănătoşeşte va lucra gratuit pentru o biserică. Aşa s-au născut vitraliile care se conturează acum în Biserica din Salonta. „Aş mai vrea, numai să am timp, să realizez o pictură în ulei, reprezentând „ Cina cea de Taină” a lui Leonardo daVinci, de dimensiunile de 7/4 m, care va putea fi admirată pe peretele biroului parohial”, mărturiseşte pictorul.

Povestea vitraliilor

Care e povestea vitraliilor, o spune chiar pictorul: „Lucrez şi trăiesc de 13 ani în Italia. Aveam concediu două luni şi atunci mi l-am planificat să vin înainte de sărbători.Am venit la un prieten de-al meu din Mădăras care lucrează şi el în Italia. În noaptea de cinci spre şase decembrie, am făcut o criză de rinichi, ştie toată lumea ce înseamnă această durere. Aşa am ajuns la urgenţe la spitalul din Salonta. Am avut norocul de a da peste doctorul Dragoş Rotariu, care m-a asigurat că până dimineaţa voi elimina piatra care era pe traseul uretrei. Aici ţin să mulţumesc personalului spitalului şi d-lui doctor, care au fost cu toţii foare amabili şi profesionişti, contrar a ce se spune întotdeauna despre spitalele din România. Dar să revenim…Fiind în starea în care am fost am zis: «  Doamne, dacă va fi aşa cum spune doctorul, drept mulţumire, promit să lucrez ceva gratuit pentru o biserică ». Ştiţi cum promite omul când e la mare anaghie. Cred că doctorul Rotariu, probabil într-un moment de inspiraţie, a prins ideea foarte repede, şi mi-a povestit atât de frumos de părintele Vinter, de strădaniile lui de a construi biserica…. aşa am decis că trebuie să-l întâlnesc.

Am vrut să-mi ţin promisiunea. Am eliminat piatra pe la 5 dimineaţa. În 6 decembrie, fiind sărbătoarea Sfântului Mare Ierarh Nicolae, am venit la Sfânta Liturghie. Părintele Mircea m-a invitat la masă şi din discuţii mi-a spus cât de mult s-a rugat, şi cât de demult îşi tot închipuia el ce frumoasă ar fi biserica împodobită cu vitralii, dar că nici nu ar fi visat vreodată să fie posibil aşa ceva. Eu… foarte dezinvolt am spus că este ceea ce fac eu in Italia, printre altele, şi cu dragă inimă îl ajut, fiind în concediu. Numai că habar nu aveam la ce mă înham. Că e vorba de 9 vitralii de dimensiuni mari 3m/1,30 şi încă 8 cruci mari, 8 cruci mici şi pictură în ulei pe sticlă….Părintele mi-a povestit că ramele de la geamurile termopan, făcute din lemn de stejar, erau deja gata, numai sticla trebuia tăiată. S-a stopat totul. Cert este că pe 7 ne-am întâlnit din nou şi i-am făcut o schiţă pentru vitraliul cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi pe 8 decembrie, ne-am apucat de lucru », povesteşte pictorul. De atunci, artistul munceşte la vitralii între 10-14 ore pe zi , şi se trezeşte la ora trei dimineaţa. După o lună şi jumătate şi sunt gata cinci vitralii mari, al şaselea e pe masă cu contururile pictate, crucile mari, sunt deja instalate în turnul bisericii, crucile mici sunt în rame.

Copilărie printre icoane

Pictorul Dan Pârvulecu a copilărit printre icoane şi fresce, printre pensule şi vopsele. Tot ce a a învăţat a fost de la bunicul său, Ilie Pârvan, care a pictat biserici, a restaurat picturi, icoane fresce şi care îl lua cu el. «  Mi-aduc aminte, când confecţionam împreună pensule din păr, cum amestecam vopselele, povestindu-mi foarte multe din tainele acestei meserii, iar bunătatea şi harul lui m-au îndreptat către arta plastică sacră. Tatăl meu a fost preot, dar şi artist. Probabil şi rugăciunile lui, au contribuit la alegerea făcută. Facultatea de Arte Plastice secţia de pictură – sculptură, unde am avut norocul, din păcate numai pentru un singur semestru , de a-l avea profesor şi pe maestrul Sabin Bălaşa ».

Întâlnire cu Arsenie Boca

Una dintre întâlnirile de excepţie ale pictorului, întîlnire care şi-a pus amprenta asupra personalităţii lui Dan Pârvulescu a fost cea cu părintele Arsenie Boca. « Era prin anii `86-87, dacă mi-aduc bine aminte. Eram copilandru, mergeam cu bunicul la el şi priveam cum pictează, sau ne plimbam prin pădure. Pe atunci nu mai avea voie să slujească. Dar ce m-a frapat întotdeauna a fost, privirea lui, atât de profundă. Aveai impresia că te radiografiază, pătrunzătoare, puternică precum cea a sfinţilor. Simţeai că te vede până în adâncul sufletului. Nu puteai să priveşti în ochii lui. Întotdeauna te uimea cu ceva. Cu o vorbă de duh, cu un sfat spus cu blândeţe. Iar pictura lui….nici nu găsesc cuvinte. Avea un stil propriu de a picta. O îmbinare dintre stilul răsăritean şi apusean, dar aşa e mult prea simplist spus. E ceva unic, plin de har, plin de geniu, plin de divin. Culorile folosite, luminozitatea lor, tehnica lui, de exemplu în pictarea ochilor, care te privesc cu aceeaşi profunzime ca ochii lui », povesteşte pictorul

Dan Pârvulescu mai rămâne doar câteva zile la Salonta. „Sunt sigur că voi termina şi vitraliile cu Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Mare Mucenic.Dumitru precum şi vitraliul din altar reprezentând Sfânta Treime. Sper că dacă toate merg bine, să revin la vară, să pictez şi biserca în ulei. Îmi voi da toată silinţa de a o face cât mai frumoasă , să aducem din stilul frescelor mănăstirilor Agapia, Nicula, Căldăruşani”, a spus artistul.

V.B.



10Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor