Eminescu – 158 de ani de la naştere

2Comentarii
Eminescu – 158 de ani de la naştere
„Cu Eminescu, nu putem pătrunde în „Europa”, spunea H. P. Patapievici, iar la idee s-a raliat şi scriitorul M. Cărtărescu. Este „reacţionar, xenofob, naţionalist, violent, antidemocratic, pesimist” şi alte etichete periculoase. Şi totuşi, Eminescu e stâlpul spiritualităţii noastre, construit în a doua jumătate a secolului naşterii sale.

Parcă providenţa a făcut ca exact când aveam nevoie de temelie pentru cultura românească, s-a ivit o pleiadă de valori: Maiorescu, Eminescu, Creangă, Slavici, Caragiale. Dintre toţi, Eminescu, prin opera sa, a devenit un mit, iar oamenii trăiesc prin mituri. S-a impregnat atât de mult în substratul genetic al caracterului românesc, încât data de 15 ianuarie se resimte ca ziua naţională a culturii noastre.

De ce-l iubim pe Eminescu şi-l urmăm pe Caragiale, cu zeflemeaua, limbuţia, facilităţile şi banalităţile derivate din textele sale comice şi ironice? Îl iubim pe Eminescu pentru că a construit limba artistică românească. Până la el se scria cu chirilice, după el se scrie în cea mai subtilă metaforă, subţire şi fulguitoare, aspră şi analitică. Îl preţuim pentru reprezentarea în toată frumuseţea tinerei limbi române a sentimentelor de preţuire pentru folclor, istorie, iubire, viaţă dreaptă şi puritate comportamentală. Dacă-l urmăm pe Caragiale, cu scrisorile sale drept personaje, cu Mitică, Lache, Mache, Tipăteşti şi Dandanachi e o ipoteză în mâna politicienilor.

Avem o doză de caragialism în noi, chiar în relaţie cu Eminescu. Dacă în urmă cu vreo zece ani, Eminescu era vehement contestat, cu intenţia vădită de a-l demola de pe soclul „poetului naţional” şi a-i contesta „valoarea neeuropeană”, chiar acum se solicită canonizarea sa, aşezarea printre sfinţi bisericii ortodoxe. Ambele atitudini sunt exagerări. Eminescu este un model, o enciclopedie culturală, iar sărbătorirea sa anuală e certitudinea impregnării sale, ca un mit, în spiritualitatea românească.

Ideea Eminescu e suma vieţii noastre artistice, sintetizată de opera sa (poetică, prozodică, politică şi filosofică), fiind focalizată ca reper valoric pentru urmaşi. Cu fiecare atitudine în care sălăşluim în cuvânt eminescian, îi dăm acestuia răsuflare şi permanenţă. În faţa valorii sale, să avem cuvioşenie şi respectul dat miturilor reprezentative.

Anton Ilica



2Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor