Eu, nomenclaturistul…

Am crezut ca scap. M-am rugat lui Dumnezeu sa ma fereasca. Sa ma ocroteasca. Am ajuns hipertensiv, cu trigliceridele facute praf, cu transaminazele atât de mari ca nu le-ar putea nivela nici macar un atac arab precum cel asupra Turnurilor Gemene, cu pietre la rinichi si o fata de sinucigas ratat.

Am ajuns asa implorând pronia cereasca sa aiba grija de mine. De saisprezece ani ma ascund prin cotloane, pe sub poduri de cale ferata dezafectata, prin debaralele unor case cedate la Strassbourg. De saisprezece ani mi-am pitit sufletul în texte de doi lei si-n iubiri de duzina, mi-am ascuns creierul în lecturi ieftine, inteligenta în telenovele si sentimentele în cântecele lui Guta. Cu toate ca visam la cu totul altceva. Dar totul s-a sfârsit. M-au prins! M-au dibuit! Nu mai am nici o sansa.

Pentru ca eu, în prostia mea, chiar am crezut ca scap. Cât am putut fi de naiv! Doar femeile m-au mai pacalit în halul asta. Ma piteam prin cotloane si-mi închipuiam ca sunt un ilegalist haituit. Citeam texte usurele fiindca mi-era de tot frica sa nu fiu prins cu Marx si sa ma recunoasca cineva. Cum as putea da urmatorul citat: „O trasatura distinctiva comuna a tuturor revolutiilor este aceea ca, tocmai atunci când poporul pare sa se afle în ajunul unor marete initiative […], el se lasa furat de iluziile trecutului si cedeaza de bunavoie întreaga lui putere.”?

N-ar fi fost un atac miselesc, jegos, comunist împotriva a ceea ce s-a întâmplat în ’89? Asa ca m-am ascuns. M-am pitit. M-am tupilat în umbra revolutiei. Credeam ca nu o sa ma mai descopere nimeni. Dar vigilenta actualei guvernari a facut fleasca sperantele mele, ca o meseriasa zgârciul unui infante al amorului. Ma uit la streangul care flutura deasupra monitorului, mai arunc o privire fiolei de cianura de lânga imprimanta, pipai taisul lamei numai buna de taiat venele, asezata strategic pe tastatura, contemplu o fotografie învechita din ziua în care am fost facut pionier, misc degetul aratator pe conturul fetei unei pustioaice care ma iubea pe când eram un utecist fanatic – zâmbea frumos si avea un mar în mâna – si marturisesc: am fost un nomenclaturist.

AM FOST NOMENCLATURIST! Timp de aproape sase luni, la 19 ani, am ocupat functia de secretar UTC la Facultatea de Filosofie din Bucuresti. Timp de sase luni am fost un deget de la mâna înmanusata ideologic a Partidului Comunist. O gramada de colegi au fost îndobitociti de activitate mea. I-am nenorocit. Mi-am batut joc de destine care altfel puteau fi exemplare, daca un cacanar de secretar UTC nu ar fi intrat cu bocancii în sufletul si în creierul lor. Unul e decanul facultatii de care pomeneam. Un altul conduce revista „22”. Cel mai îndoctrinat dintre toti e sef la Centrul de Cercetari Sociologice.

Iar cel mai smecher e în Ministerul de Externe. Doar doi în Parlament. Va dati seama ce ar fi ajuns oamenii astia daca nu eram eu secretar UTC timp de sase luni? Si daca unii dintre ei n-ar fi ocupat, la rândul lor, functii „de partid si de stat” când înca îsi stergeau mucii cu mâneca hainei? Puteau fi azi Gigi Becali, puteau fi manelisti, aveau sansa sa fie chiar sefi de partide, nu amarâti din „societatea civila”. Puteau fi oameni acuma! Asa ca sper sa mi se interzica prin lege si sa mai public. Sper sa mi se interzica sa ma mai uit pe strada la femei care n-au apatinut armatei comuniste. Vreau sa fiu interzis prin lege. Vreau sa fiu desfiintat. Umilit. Calcat în picioare. O merit!

Poate asa as întelege de ce dracu’ am plecat eu, dupa nici sase luni, cu ceva înainte de ’89, din Facultatea de Filosofie Bucuresti. Daca ramâneam, azi probabil ca votam în Parlament Legea lustratiei. Greu si în provincia asta, sa-mi sara ochii, lustragiilor…

Miron Beteg

***
Punctele de vedere exprimate de colaboratorii ziarului nostru în rubricile de opinii nu coincid neaparat cu cele ale redactiei.



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase