Festivalul de teatru scurt editia a XV-a jubiliara

Profitând de o oarecare liberalizare a vietii în Transilvania, românii au cerut tot mai intens si mai insistent, alaturi de celelalte natiuni din Imperiul habsburgic, drepturi si libertati sociale si nationale.

Un prim pas în procesul nu lipsit de dificultati al afirmarii românilor a fost mai ales în domeniul limbii si al culturii nationale – domenii sensibile pentru orice natiune. Recunoasterea oficiala, fie si formala, a dreptului de a folosi limba româna în administratie, justitie si cultura, faciliteaza înfiintarea în anul 1861 a celei mai importante asociatii culturale a românilor din Transilvania, ASTRA, la Sibiu, avându-l ca animator pe Gheorghe Barit.

Unul din momentele cele mai importante pentru cultura româna a fost editarea revistei Familia (1865), tiparita mai întâi la Budapesta, apoi la Oradea. Meritul incontestabil al acestei faimoase reviste – de numele careia se leaga debutul celui mai mare poet român, Mihai Eminescu – este al avocatului si gazetarului Iosif Vulcan, animator si om de cultura si totodata „nasul” lui Eminescu, cel care înainte se numea Eminovici.

Desigur, cercetatorii mai vechi si mai noi ai istoriei teatrului ne informeaza ca în scoli si chiar în manastiri exista o sala, undeva la intrare, numita theatrum, unde scolarii prezentau scenete si piese în cadrul serbarilor scolare. E impresionant sa afli tu, cititor si iubitor de teatru, ca la Brasov, de pilda, în regulamentul liceului german Honterus a introdus obligativitatea reprezentarii a doua comedii anual. Se juca teatru în Transilvania si în sec XVII, în limbile maghiara, germana, latina si, mai timid, dar se juca, si în limba româna.

În sec. XVIII exista dovezi multiple ca au fost reprezentate la Oradea, de catre scolari, începând cu 1731, numeroase piese cu subiecte din antichitatea greco-romana sau din istoria Ungariei. Înca la 1716 e semnalata la Oradea prezenta unor trupe alcatuite din artisti germani si italieni care au venit aici în turneu. Se stie apoi ca, la Blaj, elevii au pregatit, în 1755, un spectacol, Comedia Ambulatoria Alumnorum.

Cât despre unul din primele texte teatrale românesti, text descoperit la Oradea, în biblioteca Episcopiei Greco-Catolice, OCCISIO GREGORII IN MOLDAVIA VODAE TRAGEDICE EXPRESSA, si despre posibila lui reprezentare la Oradea, într-un numar viitor.

Sa ne întoarcem însa la repertoriul acestor trupe, ca si al artistilor care încep sa vina în turneu, din vechiul Regat, în principal de la Bucuresti. Repertoriu destul de slab si lipsit de consistenta si valoare literara. Amintim aici turneele în Transilvania ale Trupei Fanny Tardini, la 1864 (tânarul Mihai Eminovici era aici sufleur si chiar actor, uneori), Matei Millo sau Mihail Pascaly.

De altfel, Eminescu va semna un articol de o incontestabila maturitate, în revista Familia, pe tema repertoriului intitulat chiar „Repertoriul nostru teatral” (1870), în care pledeaza pentru un repertoriu cu piese nationale sau traduceri valoroase, si care „nu numai sa placa, ci sa si foloseasca, ba înca înainte de toate sa foloseasca”, constatând însa – firesc, desigur – ca „daca repertoriul e sufletul unui teatru, actorii sunt corpul lui…”

Simtindu-se tot mai acut necesitatea fondarii unui teatru în limba româna în Transilvania, se constituie un comitet care va redacta Programul preparativ al constituirii SOCIETATII PENTRU CREAREA UNUI FOND DE TEATRU ROMÂNESC. Din comitet faceau parte Iosif Vulcan, Vincentiu Babes, Iosif Hodos, Al. Mocioni si Petru Mihaly. Despre remarcabila sa activitate, tot într-un numar viitor.

Elisabeta Pop si Victoria Balint