Generatii in deriva

Reactualizat la:
Generatii in deriva
Sinuciderea reprezinta a doua cauza a mortalitatii tinerilor romani cu varste cuprinse intre 15 si 19 ani, arata studii recente. Peste 40% dintre copiii din Romania sunt supraponderali si anual peste 2.000 de copii sunt diagnosticati cu diabet. Practic, numarul copiilor diabetici s-a dublat in zece ani.

Sunt realitati extrem de grave din perspectiva carora, copiii si adolescentii din ziua de astazi se dovedesc pe zi ce trece mai mult, generatii in deriva, in mare masura tarate fizic si psihic. Cauzele sunt multiple si ele trebuie cautate atat in familie, cat si la scoala si in societate.

Boala vine din ecran

Arareori copiii mai pot fi gasiti pe terenurile de sport (si acestea tot mai putine dupa ce fiecare palma de pamant a devenit tinta unei investitii imobiliare).

Isi petrec cel mai mult timp liber fie in fata televizorului, fie in fata computerului. Acolo fiind, rontaie non stop chipsuri, snacks-uri, bombonele, caramele sau ciocolata si beau in nestire sucuri acidulate, facute din E-uri si mult zahar.

In tot acest timp se insingureaza constant, contactele directe cu prietenii sunt inlocuite tot mai mult cu cele on-line. Procesul lent de desocializare este insotit de ingrasare. Lipsa de miscare si rontaiala se combina nefericit cu mancarea hipercalorica din fast-food-uri sau din farfuriile cu mezeluri si semipreparate lasate de parinti comozi.

Deveniti supraponderali, copiii sunt de 5 ori mai predispusi la o viata de proasta calitate, atat fizic cat si psihic. Cad victima complexelor care-i insingureaza si mai tare, ii tin si mai mult acasa unde stau si mai mult in fata computerului si a televizorului, mananca si mai mult, se ingrasa si mai tare si devin si mai complexati.

In plus, devin candidati siguri pentru alte boli, cum ar fi cele cardiovasculare, cancerul si diabetul. Acesta din urma, aflat intr-o teribila ofensiva, este favorizat pe langa alimentatie si de alti factori, in primul rand stresul.

Stresul care ingrasa, imbolnaveste si ucide

Stresul este provocat de lipsa de comunicare cu parintii, de suprasolicitarea de la scoala, de bombardamentul informational care ii obliga pe copii sa se adapteze mereu la exigente mai inalte pe toate planurile, de distractiile pline de adrenalina pe care le prefera, de nesiguranta si lipsa de perspective dintr-o societate ea insasi in criza de repere si cu o scara de valori rasturnata.

Aceasta lipsa de repere, la varsta marilor transformari in plan social, fizic si afectiv, combinata cu ispitele lumii moderne, de la mancare, la tigari, alcool, droguri si sex, ii fac pe adolescenti extrem de vulnerabili si multi dintre ei derapeaza.

Grupul de prieteni sau colegi este foarte important. Acesta ii permite copilului si apoi adolescentului sa se confrunte si sa se confirme, ii da un sentiment de apartenenta. Dar daca grupul este nociv? Sau daca grupul il respinge pentru ca este, sa zicem, supraponderal sau mult prea ,,cuminte”?

Atunci cand stresul si debusolarea ating cote insuportabile, adolescentii se sinucid. Este ultimul strigat de suferinta, de disperare si ultima cerere de ajutor. Ultima, pentru ca sinuciderea nu vine niciodata din senin, ea fiind precedata de semnale de alarma, de obicei ignorate de familie.

Parinti absenti

Parintii sunt principalii responsabili pentru drama propriilor copii. Statisticile ingrijoratoare in privinta minorilor sunt in stransa legatura cu rata divorturilor sau numarul mare de concubinaje.

Copiii cresc in certuri si nesiguranta, cu spaima despartirii parintilor, iar atunci cand ea se produce trebuie sa se adapteze la impartirea intre acestia care, de multe ori, cu o suprema inconstienta, ii mai si transforma in arme.

Despartiti sau nu, parintii sunt ei insisi victimele nebuniei cotidiene, concurentei, luptei pentru supravietuire. Muncesc de dimineata pana seara, infrunta traficul cumplit si cand ajung acasa, nevrozati, au timp cel mult sa verifice daca temele copiilor sunt facute si sa-si descarce pe ei, sub orice pretext, furia unei zile infernale.

In felul acesta, prapastia dintre parinti si copii este tot mai adanca, ajung un fel de straini care impart un apartament, dar nu stiu mare lucru unii despre ceilalati. In aceasta prapastie se scufunda, neobservate, si semnalele de alarma presuicidare.

Cate familii isi mai permit in ziua de astazi mame casnice, dedicate educatiei copilului care sa fie in permanenta supravegheat, educat, care sa manance sanatos, sa aiba intotdeauna pe cineva disponibil pentru problemele lui?

Cate mame mai sunt dipuse sa ramana casnice, chiar daca isi permit financiar? Si cate dintre cele care mai aleg aceasta cale o fac cu multumire si placere, fara mari frustrari ulterioare, rasfrante, direct sau indirect, tot asupra copilului?

In general copiii mananca ce da D-zeu, umbla pe unde da D-zeu, se uita la televizor fara niciun control , intra pe orice site-uri, nu citesc. Chiar si cei care mai fac sport, sunt biciuiti de ambitiile parintilor care asteapta de la ei performante pe masura investitiei, nu a potentialului.

Si cat parintii, chiar suprasolicitati si prea putini disponibili pentru copii, mai sunt totusi acasa, tot mai e cum mai e. In Romania insa, tot mai multi copii raman singuri, cel putin unul dintre parinti daca nu amandoi fiind plecati la munca in strainatate.

O treime dintre copiii romani au aceasta soarta. In cazul lor, la lipsa de supraveghere, educatie si comunicare se adauga un cumplit sentiment de abandon.

Lipsa modelelor

Scoala nu este nici ea un sprijin pentru copiii. Programele ii suprasolicita, profesorii sunt din ce in ce mai slab pregatiti si mai violenti, fizic si verbal, sistemul de evaluare la trecerea dintr-un ciclu intr-altul se schimba cu o rapiditate ametitoare, bulversandu-i pe elevi, parinti si profesori deopotriva. In plus, tiparul consacrat in alte vremuri nu mai e valabil.

Copiii vad zilnic ca invatatura si munca temenica nu mai sunt nici pe departe garantiile reusitei, asa cum le spun parintii, pe care ii considera demodati si nerealisti, daca nu chiar vrednici de dispret. Se distruge astfel un sistem de valori in locul caruia este asezata o ierarhie gaunoasa si extrem de periculoasa, acreditata iresponsabil de presa. Publicatii si jurnale tabloide, de mare audienta, ridica la rang de modele tot felul de fatute profitoare, cel putin pe jumatate prostituate sau flacai inepti si emasculati, cu totii pe cat de goi, pe atat de suficienti.

Ce sa inteleaga adolescentii din aceasta magma in care plutesc si ei, in deriva?

Cei care resusc sa ajunga la maturitate cu trupul si mintea sanatoase, ma tem ca tot mai putini, merita toate laudele, ca niste adevarati supravietuitori ai unor vremuri turbate.

ziare.com



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !