Giovanna şi ruga

1982 a fost, cu adevărat, un an de pomină pentru satul în care m-am născut. În doar şase luni, pe un perimetru al cărui triunghi nu avea o latură mai mare de 100 de metri, s-au consumat trei crime.

. Prima: Kaştalău, un ţigat de nici 20 de ani, baiatul lui Mamaia, i-a vârât în burtă unchiului său, Sony, un briceag. Omul, cel mai bun instrumentist de vioară din tot Bihorul, socrul inegalabilului Zbiciu, a fost dus la spital, dar a murit de septicemie, la o săptămână după ce a fost operat. Medicii nu au sesizat că briceagul atinsese un organ trebuincios. În închisoare, Kaştalău s-a întâlnit cu tatăl său mai mult sau mai puţin vitreg, cel care, într-o toamnă târzie, prin ’71 – ’72, a tăiat cu hârleţul piciorul unui ungur, din Cetariu, care a murit din cauza rănii, chiar sub ochii mei de copil, într-o duminică burniţoară, spre amurg, fără a fi în stare să-şi murmure ultima dorinţă, pentru că nimeni nu-l înţelegea.

A doua crimă s-a petrecut doar cu două luni mai târziu. Petrica Scorţului, unul dintre finii părinţilor mei, a venit într-o seară de sâmbăta, acasă, de pe şantierul unde lucra şi, ca să uite de necazurile vieţii, a băut cu har. După miezul nopţii, nimeni nu mai ştie ce i s-a năzărit. Destul că a luat un par cu care şi-a fugărit mama şi tata, oameni bătrâni, de peste 70 de ani, pe după casa şi grădina lu’ Balena, sub dealul Balaşcăului. După ce i-a tras la mir, tatălui, câteva lovituri, a ajuns-o pe maică-sa, în care a băgat parul… A fost închis pentru crimă, deşi taică-su, scăpat cu viaţă, a încercat să-şi asume vinovăţia. A ieşit de la pârnaie pe la începutul anilor ’90. Stă şi acum în casa părintească şi cred că e bunic!

În sfârşit, a treia crimă s-a consumat toamna, pe la sfârşitul lu’ septembrie. Tocmai mă pregăteam să merg în armată. Ibu, un personaj jovial când se îmbăta, mare pescar, îşi vânduse oile. Mihaiu Jondar, un ţigan cam de aceeaşi vârstă cu mine, cu care jucam fotbal în timpul vacaţelor de vară, în vecinătatea pâlcului cu salcâmi, a aflat că sunt ceva bani de furat. Ghinionul lui Ibu a fost acela că s-a nimerit să fie unde nu trebuia, atunci când nu se cuvenea.

A fost omorât de prietenul din copilărie, Mihaiu, pentru jaf. Memoria mea reţine o imagine de acum 25 de ani: Mihaiu Jondar în maşina miliţiei, în faţa casei vecinului, Dyuri Frigman – m-am dus şi l-am întrebat: „Bă, Mihai, de ce l-ai omorât?”. Nu ştiu ce mi-a răspuns. Reţin însă surâsul Mihaiului, ochii lui vag speriaţi, zâmbind nătâng. L-am reîntâlnit, prin ’94. Ne-am strâns mâinile cu bucurie şi mi-a promis că o să-mi facă o vizită. N-aş putea spune că oferta lui mi-a provocat plăcere.
Dintre cele trei crime, sunt convins că uciderea bestială a mamei, de către Petrica Scorţului, cu un par de vie înfipt în toracele celei care i-a dat lapte de la ţâţă, ar fi prins headline-ul ştirilor PRO, de la ora 17, prima pagină de ziar, poate chiar o discuţie la un talkshow, nu un sezon, precum Elodia, dar măcar trei nopţi, la OTV. Ghinion, însă. Când crimele isterizau mentalul colectiv al satului meu de origine, media nu era a patra putere în sat, ci doar servanta docilă a unui regim ce experimenta mitul personalităţii.
În noaptea de marţi, la Roma, Giovanna a fost bătută, batjocorită şi ucisă de un tânăr. Imediat, ginta latină a făcut explozie. Cauza: un ultralatin! Românii nu şi-l asumă, pe motiv că e rrom, dar mai ales pentru că nomazii carpatini aciuaţi prin sub-urbiile anticului Nero îşi văd periclitate interesele. Când scriu acest insectar, e campanie electorală, pentru europarlamentare. Dintr-un difuzor, o voce urlă, pe străzi: „Doamne, ocroteşte-i pe români!”. PNG-ul vrea să-l trimită la Strassbourg pe latinul Gigi Becali. Eu, resemnat, ca un intelectual ce mă pretind, zic: Rugaţi-vă pentru fratele Nicolae Romulus Mailat!



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase