Grigore Lese canta la Palazzo

Grigore Lese canta la Palazzo
Este singurul artist care abordează scenic doina, gen muzical inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Grigore Leşe a concertat în catedrale şi prestigioase săli de concerte din: Suedia, Elveţia, Austria, Germania, Spania, Ungaria, Italia, Olanda, Franţa, Japonia, China, Statele Unite ale Americii. A fost invitat să susţină concerte la unele dintre cele mai importante manifestări culturale de gen, precum: Festivalul Vocile Lumii, Bloomington, Festivalul Smithsonian’s Folk Live, Washington, Festivalul Montmartre, Paris, Festivalul Fest Der Kontinente, Berlin, Celebrările Milenariului Abaţie Sf. Nil, Roma, Zilele Culturii Române, Madrid, Olimpiada Culturală de la Atena, Expoziţia Mondială de la Aichi, Japonia, Festivalul Ţărilor Europei de Est, Montreal, Festivalul Francophonie Métissée, Paris, Festivalul CULTRASCAPES, Basel, Festivalul „Miguel Bernal Himenez”, Morelia, Mexic, Zilele Culturale ale Băncii Centrale Europene, Frankfurt, Expoziţia Mondială de la Shanghai 2010.

Pe 4 aprilie, Grigore Leşe cântă la Palazzo. Evenimentul începe la ora 19:00. Informaţii se pot obţine la: 0740.205.282 şi 0745.144.602.

Invitatul special a lui Grigore Leșe este artistul iranian Amir Heidarkhodaee (setar persan, tambour, voce), împreună cu care vă va oferi un recital de mare excepție și rafinament, pornind de la interferențe sonore străvechi, autohtone și persane. Nefiind adeptul înregistrărilor, Grigore Leşe nu are un material discografic numeros (1996 – Cântec pastoral, Casa de Discuri „Amori”, Laussane; 2000 – Cântece de Cătănie şi 2003 Hori, Societatea de Concerte Bistriţa; 2004 – Horile Vieţii şi Aşteptând Crăciunul, Casa de Discuri ROTON). În anul 2010, Radio France, prin Casa de Discuri OCORA, îi editează un CD pentru piaţa internaţională iar anul trecut îi apar pe piața din România două materiale discografice inedite: „Grigore Leșe și Aromânii Fârșeroți din Cogealac” (A & A Records) și „De dragoste, de război, de moarte, de unul singur”. Muzica sa se regăseşte pe coloana sonoră a mai multor filme de artă şi documentare din ţară şi străinătate (The Pharaon în regia lui Sinisa Dragin, Ganpowder, Treason and Plot, producţie BBC 2004, documentarul Wild Carpathia, produs de Travel Channel, 2011. În anul 2001 îi apare cartea LA OBÂRŞII, Editura Charmides.

Muzică de ceremonial

„Muzica tradiţională este o muzică utilitară sau de ceremonial. Ţăranul român cânta pentru el „de stâmpărare”, cânta în biserică pentru Preamărirea Domnului şi iertarea păcatelor, îi cânta copilului să-l adoarmă, miresei să-i fie despărţirea de fetie mai uşoară, mortului de împăcare cu lumea din care pleacă. Colindă de sărbători, noaptea, timp considerat magic, al iniţierii ceremoniale, al morţii şi al învierii. Mai cântă balade, cântece care au marcat anumite evenimente şi care au rămas în memoria colectivă. Această muzică nu evoluează ci se transmite din generaţie în generaţie precum limba maternă. Nu cred (şi am demonstrat-o ştiinţific de altfel) că muzica tradiţională, prin transmiterea despre care vorbeam, a fost supusă unor intervenţii atât de violente încât s-a transformat în aşa numita “muzică populară”. Muzica populară nu are legătură nici cu satul contemporan nici cu cel tradiţional, deci cu atât mai puţin cu spiritualitatea românească. A apărut artificial, s-a constituit într-un mijloc de manipulare a oamenilor mai puţin instruiţi, apoi într-un bun de consum, tributar modei şi exploatat ca atare.

Actualmente este identificată cu muzica de companie şi divertismentul. Cred că un popor care îşi uită tradiţiile este în pericol de a se nărui. De aceea cred că pentru fiecare dintre noi întoarcerea la obârşii este obligatorie. Cred că spre obârşii urci, nu cobori, căci pentru a-ţi putea atinge rădăcinile trebuie să-ţi înalţi sufletul. Cred în sensibilitatea, în emoţia şi în forţa de creaţie a poporului meu. Cred cu tărie că menirea mea în această lume este să-mi înnobilez strămoşii prin cântec. Cred cu toată fiinţa mea în hore şi o consider matricea muzicală a românilor. Cred în puterea ancestrală a horii de a înfrunta timpul şi de a delimita locul nostru în lume. Cred că sunt eu, cel adevărat, numai când horesc”, spune Grigore Leşe.

 



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !