Hainele de zi cu zi ale eticii

Hainele de zi cu zi ale eticii
Nici filosofii, nici cei care stiu „totul despre nimic” nu se mai exprima astazi în dispretul cititorului de rând. Semiotician de profesie, Umberto Eco publica regulat, de ani buni, în Republica, Corriere della Sera ori Espresso, asigurându-si nu doar o plaja de cititori pe care n-ar fi cucerit-o niciodata cu tratate academice, ci si – de nevoie – o limpezime a scrisului si argumentatiei care l-au ajutat sa patrunda în constiinta culturala europeana.

Cinci scrieri morale” e un miscelaneu care cuprinde teme ce au venit
de unele singure catre Eco, provocari care l-au obligat sa gândeasca si
asupra fascismului etern, dar si despre toleranta si intolerabil, despre gazetarie
(textul e o istorie pe scurt a Italiei postbelice din perspectiva raportului
om de presa – om politic), dar si despre imperativul categoric.

Cu vorbele lui, cele cinci texte au „un caracter etic, referindu-se adica
la ceea ce ar fi bine sa facem, la ceea ce n-ar trebui, sau la ceea ce nu se
poate face în ruptul capului”.

Umberto Eco este cunoscut în România mai cu seama prin „Numele
trandafirului”. Paradoxal însa, nu în urma lecturii cartii,
ci datorita variantei cinematografice a romanului.

Cum nici macar „Dincolo de Bine si de Rau” a lui Nietzsche ori
„Scrisorile catre Lucilius” n-au avut aceasta sansa, din pacate
nici „Cinci scrieri morale” nu vor fi ecranizate. La lenea si plictisul
acestui veac, acest lucru reprezinta un imens handicap. Si al cartii dar, înainte
de toate, al nostru.

Miron Beteg