Haita şi hoitul

Se apropie finalul de an, cu topurile sale de toate felurile, pentru toate curiozitatile. La categoria „Dezamagirea anului” nu cred sa fie nici o problema. Titlul se poate atribui fara prea multe deliberari: Alianta DA a reusit performanta de a dovedi ca românii nu au înca o clasa politica. Doar haite.

Doar instinctele animalelor de prada. Peste tot, carnasieri antrenati sa prinda
jugulara Statului, sa însface si sa sfârtece. Cum sa te integrezi
în Europa, când România nu e decât o savana a salbaticiunilor
excitate de rutul puterii?

Scandalul telefonului e picatura ce a umplut paharul. România este condusa
de o coalitie în care fiecare partid-membru le uraste de moarte pe celelalte
trei. Ceea ce era de anticipat, s-a confirmat cu asupra de masura.

Departe de a fi niste protagonisti responsabili ai actului de guvernare, histrionii
Puterii au pornit razboiul civil menit sa-si decimeze partenerii. De altfel,
modul cum s-a format coalitia lasa sa se întrevada toata evolutia patologica
a Administratiei Basescu. Tonul îl dau, cum e si firesc, cele doua partide
care au format Alianta.

Dusmaniile feroce se zamislesc din prieteniile ratate. Cele zece luni ale guvernarii
Tariceanu confirma ca e mai folositor sa ai un dusman onest decât un amic
pervers. Fiecare tabara cauta, prin toate mijloacele imaginabile, sa-si termine
camaradul. Premierul a ajuns, fara gratie si glorie, sa fie prizonierul propriului
joc.

La fel ca în Mafie, în care intri când poftesti, dar nu mai
iesi niciodata, nici în politica nu mai ai putere de decizie atunci când
reprezinti scutul unui grup de interese. Asa ca mai degraba îl veti vedea
pe Calin Popescu Tariceanu, în prime time, la toate televiziunile, deghizat
în Maria Tereza, strigând „cucu-cucu!”, decât
demisionar.

Nu vreau sa fortez portile deschise ale profetiilor de circumstanta, dar nu
e departe ziua în care liberalii si democratii se vor ciomagi, la propriu,
în piata publica. De ce? Raspunsul e previzibil. Alianta nu mai e demult
o grupare politica, ci un duet al haitelor întarâtate.

La acestea se mai adauga doua, gata si ele de orice atac, formând astfel
patrulaterul Coalitiei.

Cum de s-a ajuns aici?, v-ati putea întreba. În mod natural, vine
raspunsul meu. Cel mai simplu e sa recurg la o analogie. Sunt convins ca ati
vazut pe Discovery, de nenumarate ori, cursa mortii, declansata de un leu, tigru,
leopard sau ghepard împotriva unei antilope.

Întâi, strategia furisarii, îndelung exersata, declansarea
atacului si cursa de câteva sute de metri. Apoi, clipa contactului, antilopa
ce-si pierde controlul alergarii si se rostogoleste în iarba înalta
a savanei africane. Urmeaza, invariabil, momentul prinderii gâtului –
strangularea.

Nu mai mult de un minut. Dupa câteva momente de ragaz, în care-si
trage suflarea, vânatorul victorios se asterne la treaba. Nu bine strapunge
pielea si nici nu se înfrupta cât de cât din delicatesele
pântecelui eviscerat, ca toata haita a ajuns la festin.

Mârâie, deocamdata pofticioasa, servind din abundenta mesei. La
o zvârlitura de bat portocaliu, hienele, gata pentru un profit al resturilor.

Nu e greu de distribuit rolurile într-o astfel de alegorie: vânatorul
victorios e chiar Basescu. Antilopa gustoasa e Puterea, haita e compusa din
Coalitia oportunista, iar hienele sunt cei din Opozitia frustrata.

Numai ca foarte repede se ispravesc halcile. Haita începe batalia pentru
ultimul os gras. Felinele coalitiei se sfâsie între ele. Presedintele
e depasit de situatie. Fiara dominanta îsi impune forta. Hienele privesc
si convoaca ziaristii la o conferinta de presa. Se aude un sunet sinistru. Nu,
nu sunt coiotii. Sunt procurorii…

Florin Ardelean