Hip-hop la greu, pt. D-zeu

34Comentarii
Hip-hop la greu, pt. D-zeu
Ritmuri antrenante de hip-hop de cartier, însă cu versuri în care marijuana şi ecsatasy-ul pălesc în faţa „dependenţei de Dumnezeu”. Dunamis îşi va lansa sâmbătă ineditul album S.O.S. la Centrul Salem din Oradea. Video

Concert hip-hop pentru Dumnezeu!

Şişu şi Puya au concurenţi de temut, care nu se sfiiesc să afirme că au aliaţi în Cer şi că „Iubesc străzile mai mult decât marijuana”.

Toţi tinerii orădeni cu haine largi şi viziuni asemenea sunt invitaţi să se minuneze la concertul DuNaMis care va începe sâmbătă de la ora 18:00, la Centrul Creştin Salem din cartierul orădean Nufărul. Liderul trupei, cu nume de scenă „S3raia” promite că lansarea albumului „S.O.S. Răspunsuri!” va asigura o „seară bestială” şi transmite orădenilor pasionaţi de hip-hop un mesaj de cartier: „La toţi bagabonţii, pace şi respect!”

Spicuim din versurile sacadat-melodioase ale noului album: „Nu-i reprezint pe cei ce înjură la greu / Ci îi reprezint pe cei ce-l iubesc pe Dumnezeu”.

Pe afişurile lipite prin Oradea concertul este anunţat ca un „hip-hop spiritual de cea mai bună calitate”, dedicat tinerilor care nu s-ar simţi ruşinaţi dacă mama lor i-ar suprinde la concert.

„Destui hip-hoperi se simt talentaţi doar când li se interzice o jumătate din melodie. Noi încercăm să oferim răspunsuri pentru problemele care ne apar în viaţă”, spun, în cor, băieţii de la DuNaMis.

Reacţii pe bloguri

Linia melodică atractivă şi substratul versurilor ce nu ascund tentaţiile majore la care sunt supuşi tinerii zilelor noastre, au adus cântecele gen DuNaMis în atenţia blogherilor neutri faţă de apartenenţa creştină a cantautorilor care fac uitate vremurile când nici măcar muzica rock de la Compact nu era agreată în unele centre pocăite.

Spicuim păreri interesante şi pe alocuri, avizate, de pe blogul lui Cristian Delcea (http://deznadejdea.com/2007/01/23/46/)

„Pocăiţii sunt foşti consumatori de coca convertiţi miraculos la baptism (I guess). Aduc în România reţeta americană de succes cu “Jesus” şi “Oh Lord”. O fac totuşi în maniera noastră, romănească. Baga în bisericile fără cruci şi icoane un sound care seamănă bine de tot cu cel al lui Şişu şi Puya. Lait-motivul pocăiţilor este schimbarea. Propun tinerilor ce o freacă aiurea prin Piaţa Romană o tranzitie de la anturaj spre Adunare (n.r. biserica). “Isus Hristos este şansa ta, dacă îl accepţi acum totul se va schimba”, ar suna manifestul lor.

Se folosesc de băieţii răi ai Bibliei precum David (în zilele noastre ar fi condamnat pentru crime de razboi, blamat de societate pentru relaţii extraconjugale) sau Samson (acest colos pe care patosul pentru o femeie l-a ruinat). Totuşi, pocăiţii gândesc pozitiv „duşmanul nu-ţi poate face faţă căci eşti fiu de împărat, eşti un adevarat”. Pentru că se mişcă într-o lume mai mică, formaţia pocaită îşi crează singură obstacole pentru a le depăşi mai apoi. Cum să ai o atitudine rebela, cum să fii MC dacă nu ai împotriva cui să protestezi? Ba ai! Eşti împotriva curentului din hip hop, reprezinţi Cerul nu doar cartierul, te pricepi să faci rime inspirându-te din Rai. Apoi se naşte conflictul cu mai marii bisericii, cu conservatorii care şi-ar dori doar muzică clasică în Adunare. Mi se pare de o elocvenţă dezarmantă următorul fragment “Lasă-mă frate să o fac eu aşa cum ştiu/ Că e mai bine decât să stau în bancă ca tine/Ne dăm misionari, ne credem cei mai tari dar când e vorba de fapte nu-i voia domnului frate”. sau: “Nu vezi, ţi-a crescut părul mai lung de 5 centimentri/ai băgat chitara în priză/şi sala e prea mica pt 50 decibeli/ toba e prea tare şi nu în ultimul rând/ Să nu mai bateţi din palme./Doamne ce îţi place să-ţi cânt?/ Ce muzică asculţi tu cel mai mult?”. E greu de înţeles întreg spiritul bisericilor neoprotestante pentru cei care s-au născut şi au trait toată viaţa în ortodoxie, însă din surse sigure, tot ce spun băieţii de la «pocăiţii» este prea adevărat. Penibilul şi stângăcia rimelor sunt depăşite de realismul frapant. Confruntaţi cu jigniri şi miştouri, pocăiţii refuză să se retragă în carapace şi fac din credinţă un stindard: există o demnitate a pocăitului iar ei încearcă să insufle asta fiecarui tânăr, baptist, adventist, penticostal sau ce o fi el. Poate singurul mesaJ puternic Şi real este acesta: “Nu poţi să fii neutru/ atunci când te întreabă cineva / spui “cred… nu ştiu”/ atunci eşti varză, eşti ipocrit/ Dumnezeu nu prea e mândru de tine se simte jignit”. Şi în continuare: “vreau să îţi spun că eşti cineva/ Şi fiecare pocăit are demnitatea sa”.

  • Versuri Instant în Parc (VIP) Video
  • Rapp şi hip-hop după gratii Video


  • 34Comentarii

    Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

    inca 1000 caractere ramase

    versiunea HTML a comentariilor