Agerime sporită în gândire, imaginaţie bogată, dezvoltarea inteligenţei, rapiditate în exprimare, în formularea de idei şi găsirea de soluţii. Numai avantaje pentru cei care învaţă limba Ţării Soarelui-Răsare. Specialiştii spun că învăţarea unei limbi cu alte caractere decât cele latine îl poate face pe copil să se simtă special, capabil, să înţeleagă că poate să facă şi să înveţe lucruri greu de abordat pentru ceilalţi. Acest exerciţiu duce la creşterea încrederii în forţele proprii, îl face pe copil să se simtă independent şi puternic. Învăţând limba japoneză, cursantul trebuie să se obişnuiască cu decodarea fonemelor, a unităţilor sonore, exerciţiu ce implică strategii de învăţare noi. Comutarea de la scrierea alfabetului latin la scrierea japoneză va determina un antrenament pentru performanţele şcolare şi intelectuale, dar totodată ajută la amplificarea conexiunilor între idei şi soluţii.
Limba japoneză începe să devină din ce în ce mai căutată de către angajatorii din România, dar şi din străinătate. Aproape 2.000 de români învaţă limba japoneză, România fiind a doua ţară, după Polonia, raportat la numărul celor care sunt atraşi de această limbă.
Mulţi dintre cei care studiază o limbă asiatică – japoneză sau chineză, o fac din curiozitate, din pasiune, fiind atraşi de cultura asiatică, din pasiune pentru anime, pentru manga sau pentru o şansă în plus pe piaţă muncii. De doi ani şi jumătate, zeci de orădeni, copii şi adulţi, îşi antrenează mintea învăţând limba japoneză. Este o limbă care ne determină să ne folosim emisfera dreaptă, ajutându-ne să fim mai creativi. Una dintre cei care a ales să facă o profesie din predarea limbii samurailor a fost Aurelia Mocan, în care orădenii o recunosc acum pe „profa de japoneză”. Tânăra spune că a luat contact cu civilizaţia asiatică încă din perioada liceului, prin programele de voluntariat la care a participat. A decis atunci să studieze limba japoneză la Bucureşti, fiindcă la limba chineză nu erau destui înscrişi, dar azi e fericită că a avut această opţiune. Japonia e ţara progresului, a înaltei tehnologii. Japoneza e o limbă care îţi dă şansa să valorifici multe oportunităţi. Orădeanca Aurelia Mocan spune că cei care aleg să studieze limba japoneză o fac mai ales pentru a o folosi în afaceri. „Japonia e ţara tehnologiei; orice schimb de experienţă în Japonia e o… experienţă de neuitat. Din punct de vedere arhitectonic, Japonia are cele mai rezistente clădiri. Dacă vorbim de IT, acolo robotica e la ea acasă… Cei care studiază limba japoneză au o oportunitate foarte bună să predea limba engleză în Japonia. Aceasta fiindcă japonezii sunt cunoscuţi că vorbesc prost engleza, fiindcă engleza nu e sistemul lor, limba lor nu le permite să înveţe japoneza corect. Adevărul este însă că cei mai mulţi bihoreni studiază japoneza din pasiune, ori fiindcă o consideră ceva exotic. Nu în ultimul rând, să cunoşti o limbă asiatică cântăreşte întotdeauna greu într-un CV.
Pasionaţi de japoneză sunt copiii fascinaţi de manga, care vor să citească în original benzile desenate. Nu vă puteţi imagina ce înseamnă pasiunea pentru Naruto?! Copiii vor să înţeleagă mesajul transmis de muzica din Naruto, care nu e tradusă. E un mesaj mobilizator, care te încurajează să nu renunţi la visuri”, spune Aurelia Mocan. Cel mai mic dintre elevii profesoarei Aurelia Mocan avea 3 anişori când a participat prima oară la curs. Cel mai vârstnic este pensionar şi face cursuri de japoneză, fiind practicant de arte marţiale. De altfel, antrenorii de arte marţile ocupă un procent important din totalul celor 40 de cursanţi constanţi. Tehnicile, procedeele de luptă, toate au nume în limba japoneză: uchikomi – antrenament prin „intrări” repetate sub un partener pasiv; nagekomi – proiectări, execuţii integrale ale tehnicilor; tendoku renshu – lupta cu un adversar imaginar; sotai renshu – studiul tehnicilor din deplasare; kakari geiko – unul atacă, celălalt se apără, sunt termeni pe care îi auzi frecvent într-un dojo (sală de antrenament). „Antrenorii vor să știe care este exact semnificaţia cuvintelor în japoneză, pentru a putea să le explice cât mai bine elevilor lor. În japoneză, obiectele se numără în funcţie de formă: cu «hon/pon» se numără obiecte subţiri şi lungi, de exemplu creioane, copaci, umbrele, bețe; cu «ko» se numără obiecte mici şi rotunde, precum fructe, ouă (există şi excepții, cu «ko» numărându-se şi scaune, mese).
Cu «mai» se numără obiecte subțiri, plate, precum foile de hârtie, caietele. Şi aşa mai departe… Aşa spunem «ippon» şi întindem mâna, deci sugerăm prin «-pon» un obiect lung şi subţire”, explică Aurelia Mocan.
Japoneza, la Oxford
Printre cursanţi există categoria copiilor îndemnati de părinţi, care consideră că limbile engleză şi germană sunt cunoscute de prea mulți, şi îşi doresc să investească într-un viitor promiţător al acestora. Sunt apoi cursanţi care îşi doresc să obţină certificate JLPT – Japanese Learning Proficiency Test. Pe baza acestor certificate, deţinătorii pot preda în Japonia limba engleză, deoarece trebuie să fie calificaţi pentru a putea explica în japoneză noţiunile necesare. Una dintre cele mai notabile performanţe obţinute de o cursantă a profesoarei Aurelia Mocan este cea obţinută de o orădeancă studentă la Oxford care se perfecţionează acolo în limba japoneză. Aurelia Mocan spune că un cursant poate să citească un ziar în limba japoneză după aproximativ un an de studiu. Din observaţiile personale, profesoara Aurelia Mocan a tras concluzia că elevii care sunt buni la învăţătură la limbi străine, sunt buni şi la japoneză.
Japonezii au trei sisteme de scriere, de exemplu pentru neologisme folosesc katakana. Cursanţii profesoarei Aurelia Mocan studiază scrierea chinezească kanji, „semne Han”. Importat, cu multe secole în urmă, din China, kanji conţine pictograme tipice, adesea mult mai complexe decât cele din kana (denumire comună pentru hiragana şi katakana). Pictogramele kanji se pot citi diferit şi pot avea înţelesuri diferite, depinzând de modul în care sunt combinate cu alte pictograme. Kanji reprezintă mai degrabă sensul cuvintelor decât pronunţia. „Noi încercăm să învăţăm totul logic cu ajutorul caracterelor de bază. De exemplu, avem caracter pentru copac, pentru om, atunci un om sub un copac ce înseamnă? Relaxare, vacanţă… Avem semn pentru mamă, pentru copil. Ce înseamnă mamă şi copil? Dragoste! Folosim emisfera dreaptă, cea bazată pe vizual, fiind stimulată astfel creativitatea”, explică Aurelia Mocan. „Periodic, am organizat evenimente cu specific cultural japonez, ateliere culturale de origami, ceremonia ceaiului, caligrafie, am vorbit despre eticheta de business, despre fenomenul îmbătrânirii la japonezi”, spune Aurelia Mocan.
Citiți principiile noastre de moderare aici!