Importanţi pentru ţară?

Sa fim seriosi: este oare importanta pentru România anului 2005, în preajma sarbatorilor, stirea ca un anume Costi Grozea, de 32 de ani, a înjunghiat-o pe iubita lui, înca eleva la un liceu din Bucuresti, în chiar cancelaria scolii, sub ochii mariti, banuim de groaza, ai dirigintei sau ai directoarei?

Poate doar în masura în care ar trebui sa ne îngrozim de
cum arata azi scoala româneasca, vai de capul ei, cu eleve care câstiga
un ban în plus – ne spune chiar iubitul, cu dezinvoltura – filmând
mici scene sexy sau porno, ca n-am retinut exact.

Dar de ce-ar interesa o natiune întreaga povestea siropos-banala a unui
amor nepotrivit, încât sa se dea pe larg, la toate posturile de
televiziune?

Nu mi-as fi pierdut vremea sa scriu despre asta daca n-as constata, cu mâhnire,
ca redactorii TV dau mereu stiri asa-zis senzationale, lungite cât o zi
de… post (ca doar în post suntem, nu?), în loc sa ocupe timpul
platitorului taxelor TV cu informatii mai de soi.

De pilda, sa ne plimbe prin marile muzee ale lumii, sa ne povesteasca vietile
romantate sau reale ale unor personalitati de soi de la noi si de-aiurea, muzicieni,
pictori, scriitori sau, de ce nu, matematicieni.

Dar sa discute ore în sir, zile în sir, ba despre crima din vila
Romanitei, ba despre blonda consiliera, ba despre te miri ce insignifianta persoana
din Parlament care a nasit pe nu stiu cine…

Nu e firesc atunci sa-ti pui întrebarea: de ce se întâmpla
toate astea?

Din doua una: ori cei chemati sa gândeasca programele ne cred pe toti
tâmpiti, incapabili de ceva serios, trogloditi care nu gândesc si
trebuie sa primeasca ceva gata rumegat si ne dispretuiesc oferindu-ne aceste
mici porcarioare învelite în staniol, fie ei însisi sunt incapabili
de altceva mai elevat, iar ceea ce dau e la nivelul propriului lor nivel.

Oricum ar fi, eu as vrea sa vad odata în strada un grup mare de oameni
cu o pancarta pe care sa stea scris: NE-AM SATURAT DE VOI, consultati psihiatrii…
Înteleaga cine ce-o vrea din pancarta, nu? Vorba francezului: Honni soit
qui mal y pense…

Elisabeta Pop