Întrebat cum sunt atraşi tinerii, în Germania, în sălile de concerte, violonistul Florin Paul ne-a răspuns astfel: „În Germania toţi copiii învaţă să cânte la un instrument muzical, la fel cum învaţă să înoate sau să pedaleze pe bicicletă. E ceva natural. În Germania de Est s-au păstrat şi şcolile de muzică. Iar în oraşele fostei Germanii de Vest sunt conservatoare particulare, un fel de şcoli populare de artă, unde copiii învaţă să cânte la instrumente la un cost absolut acceptabil. Şi eu am elevi la ore particulare, printre care şi un băiat de 16 ani chiar talentat. În zilele de azi e tot mai greu să găseşti un băiat atras de vioară”.
Ca atare, am mai fost curioşi cum a fost el însuşi atras de vioară, şi nu de alt instrument.
„Părinţii au cumpărat, cu mari sacrificii, pentru sora mea un pian care costa cam cât jumătate de casă. Am învăţat şi eu să cânt câte ceva la pian, impulsionat şi de mama care cânta foarte frumos din voce acompaniindu-se singură la claviatură. Dar într-o zi l-am surprins pe tata încercând să cânte la vioară o suită mai dificilă din Ciprian Porumbescu şi nu prea îi ieşea. I-am spus că vreau să încerc şi eu. Aveam ureche muzicală moştenită de la mama şi cunoşteam notele muzicale de la pian. S-a speriat când a văzut ce bine mi-a ieşit şi m-a dat imediat la profesor. Aşa a început totul”, şi-a amintit cu vădită plăcere Florin Paul.
Cât despre orchestra din Hamburg, unde activează, spune că e una de top din Germania, fiind întrecută doar de orchestrele din Berlin şi Munchen.
Carte de vizită
Violonist virtuoz, cu o puternică personalitate, Florin Paul s-a impus în viaţa muzicală românească de la primele sale apariţii în public ca un talent neobişnuit.
Parcurge etapele desăvârşirii artistice îndrumat de profesori deosebiţi la Timişoara şi Bucureşti, fiind permanent în atenţia ilustrului profesor Ştefan Gheorghiu.
Prezenţa scenică agreabilă, tehnica deosebită, timbrul generos i-au adus violonistului Florin Paul aprecierile juriilor concursurilor internaţionale precum: „Jacques Thibaud” – Paris 1977, „Niccolo Paganini” – Genova 1979, „Ludwig Spohr” – Freiburg 1982, „Tibor Varga” – Sion 1984, „Yehudi Menuhin” – Paris 1985.
Ca solist concertist al Filarmonicii din Botoşani, a apărut alături de toate filarmonicile din ţară până în anul 1982, când s-a stabilit în Germania pentru a-şi completa studiile cu profesorul Wolfgang Marschner la Freiburg.
Un moment important în maturizarea sa artistică l-a constituit întâlnirea cu marele violonist Henryk Szeryng la Academia „Bach” şi apariţia sa alături de cunoscutul maestru în Concertul pentru două viori de J. S. Bach, la Berlin şi Stuttgart.
În anul 1983 a obţinut prin concurs funcţia de concert-maestru al Filarmonicii din München condusă de regretatul Sergiu Celibidache, apoi la Filarmonica din Stuttgart, iar din 1994 este prim concert–maestru la Orchestra Radio din Hamburg.
Cariera sa include numeroase concerte ca solist sau apariţii în diverse formule camerale în România, Germania, Franţa, Italia, Spania, Elveţia, Japonia, înregistrări de referinţă pentru posturi de radio şi case de discuri, dintre acestea remarcându-se în mod special cele două CD-uri cu Sonatele şi Partitele lui J. S. Bach, cursuri de măiestrie în ţară şi străinătate.
Este fondatorul trio-ului „Dinu Lipatti”, o apariţie de excepţie a acestei formaţii a avut loc în 12 septembrie 2007, în cadrul Festivalului „George Enescu”.
Înregistrarea celor şase Sonate de E. Ysaÿe pentru vioară solo, la care se va adăuga şi Sonata pentru două viori, cu participarea violonistului Christophe Giovaninetti, este primul proiect cu casa de discuri „Electrecord”, ce se doreşte a fi o producţie specială oferită iubitorilor de muzică.
Citiți principiile noastre de moderare aici!