Împăcarea este posibilă doar la infracțiunile la care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu și nu la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Totuși, există anumite excepții, de exemplu în cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe și în cazul vătămării corporale din culpă săvârșite asupra unui membru al familiei, acțiunea penală se poate pune mișcare din oficiu, dar totuși împăcarea este posibilă.
Împăcarea trebuie să intervină până la citirea actului de sesizare a instanței de judecată. După acest moment, nu va mai fi posibilă împăcarea ci doar încheierea unui acord de mediere. Încheierea unui acord de mediere poate interveni în tot cursul procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale.
Împăcarea părților trebuie să fie personală (încheiată între persoana vătămată și suspect/inculpat), explicită, totală (atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă a cauzei), necondiționată și definitivă.
Acordul intervenit între părți prin care se realizează împăcarea se poate face oral sau în scris, în fața organelor judiciare care trebuie să verifice valabilitatea consimțământului. În situațiile în care asistența juridică este obligatorie, împăcarea se poate realiza doar în prezența apărătorului ales sau din oficiu.
În cazul persoanelor vătămate lipsite de capacitate de exercițiu (minorii sub 14 ani și interzisul judecătoresc), împăcarea se va realiza de reprezentantul lor legal, iar în situația persoanelor vătămate cu capacitate de exercițiu restrânsă (minorii cu vârsta cuprinsă între 14-18 ani) împăcarea se va realiza cu încuviințarea persoanelor prevăzute de lege.
În ceea ce privesc persoanele juridice, împăcarea se va realiza de reprezentantul legal sau convențional, ori de persoana desemnată în locul acestuia.
Citiți principiile noastre de moderare aici!