Andrei Ardelean este genul de tânăr pe care l-ai vrea multiplicat. Pentru că la 20 de ani face o mulţime de lucruri la care alţii se gândesc abia peste încă vreo 20 de ani. Pentru felul în care gândeşte şi vorbeşte. Pentru faptul că iubeşte provocările şi îşi doreşte să facă ceva aici, nu dincolo. Din timpul liceului a citit foarte multe cărţi de psihologie, de dezvoltare personală, şi asta se vede. Şi pe lângă acel sâmbure pe care îl are nativ, în spatele reuşitelor lui stă şi foarte multă muncă, mult studiu şi multă ambiţie.
JB: Cum a început totul pentru tine? Ce te-a ambiţionat să ajungi să vezi lucrurile altfel la 20 de ani?
Andrei Ardelean: Din cauza unor probleme de sănătate am conştientizat cât de important este timpul, şi de acolo a început de fapt toată povestea. La începutul clasei a XI-a am început să realizez că în curând termin liceul şi trebuie să iau nişte decizii. Am fost autodidact. Şi nu am fost de la început pe economie. Eu m-am pregătit jumătate de an pentru Teologie. Am fost vreo doi ani în strană.
JB&BIHON.RO: Chiar doreai să te faci preot?
A.A.: Da, aveam un fel de chemare. Statistica e în felul următor: cea mai mare parte din viaţă omul munceşte. Şi atunci am zis că orice voi face în viaţă, în primul rând trebuie să mă ajut pe mine, dar obligatoriu trebuie să îi ajut şi pe alţii. Şi am căutat domenii în care oarecum mă regăseam, mă atrăgeau cumva, dar prin care simţeam că îi ajut şi pe alţii. Mie îmi place destul de mult să vorbesc. Dar eu când fac ceva, dacă la un moment dat simt că nu e chiar pentru mine, înseamnă că ştiu că pot mai mult. Şi de acolo, fiind la profilul matematică-informatică, m-am redirecţionat spre informatică intensiv la Cluj timp de jumătate de an.
Din cauza condiţiei mele medicale sedentarismul nu era cea mai bună opţiune şi, cu anumite influenţe şi din partea familiei, m-am pregătit un an pentru Medicină – încă am o chemare spre această zonă, este acum la stadiul de hobby. Până la urmă am intrat la Ştiinţe Economice. Mi-am dat seama că dacă vrei să ajuţi cu adevărat, trebuie să înveţi să controlezi unul din cele mai puternice lucruri de pe pământul ăsta, banul.
JB&BIHON.RO: Se spune că trebuie să ai „stofă” pentru domeniul acesta. De unde a pornit dorinţa ta de a merge pe drumul ăsta? Trebuie să ai acel „ceva”.
A.A.: Vorbind recent cu nişte prieteni pe acest subiect, mi-am dat seama că de mic aveam ceva din acest microb al vânzărilor, al banilor. Furam parii de fasole din grădina bunicii mele, bandă izolatoare de la bunicul meu, şi făceam săbii din ele. Apoi mergeam şi le vindeam în sat şi le dădeam la preţ diferit, în funcţie de cum arăta, de tipul de bandă, dacă avea cui… Apoi făceam din lut un fel de schelete de dinozaur şi mergeam la copii şi le spuneam că am găsit fosile, şi le vindeam. Cumva spiritul ăsta l-am avut tot timpul. A trebuit să învăţ mai multe lucruri şi a început să îmi placă. Atunci când un om vine la tine şi la analiza financiară îţi spune că el vrea să îşi ia o casă în zece ani şi tu în planul financiar îi spui că şi-o poate lua în şase sau în cinci, şi asta fără credit, vezi că poţi să ajuţi cu adevărat. Nu e singurul domeniu în care activez. Mai sunt şi broker imobiliar. Şi pentru că sunt foarte atas şi de partea de uman, ţin training-uri în asociaţie (ARDT – n.r.) şi mă implic pe partea de proiecte.
JB&BIHON.RO: Cum ai ajuns să ţii training-uri?
A.A.: Există un curs în cadrul Ligii USR (Uniunea Studenţilor din România), „Training of Trainers”. Practic, cursul mi-a aprofundat câteva cunoştinţe şi am învăţat câteva lucruri noi. Cursul respectiv îţi dă autoritatea de a fi trainer în asociaţiile din care faci parte. Prin traininguri formăm şi dezvoltăm cât putem.
JB&BIHON.RO: În ce an eşti acum la facultate?
A.A.: Acum intru în anul II.
JB&BIHON.RO: Stai puţin. Broker, consultant financiar, trainer. Cum, dintr-un singur an de Ştiinţe Economice?
A.A.: Din consultanţă au pornit mai multe. Partea de consultanţă e un bussines cu oameni şi despre oameni. Oamenii pe care îi ajuţi, oamenii cu care lucrezi şi oamenii pe care îi întâlneşti.
JB&BIHON.RO: Dar cum ai ajuns să faci consultanţă financiară? Dacă eu, ca şi client, vin la tine, mă întreb: tu, la 20 de ani, ce pregătire ai după doar un an de facultate, ca să îmi faci un plan financiar?
A.A.: Pe partea de planificare financiară este vorba de pregătire internă în cadrul unei companii care este recunoscută, şi apoi este vorba şi de un examen cu Institutul de Studii Financiare, care te acreditează doar pe partea de asigurări. Practic, noi luăm de la zero un om chiar şi doar cu setul lui de cunoştinţe, să vedem dacă înţelege ideea de consultanţă şi de planning financiar. Pentru că cei care intră în consultanţa financiară trebuie să înţeleagă că nu ei sunt prioritari, ci oamenii pe care îi ajută, cu care lucrează. Şi acolo se pierd destul de mulţi oameni, din păcate. Sunt mulţi care nu ştiu să vorbească aşa cum trebuie, să folosească o intonaţie potrivită şi să zâmbească atunci când trebuie. Nu cunosc lucruri de bază, limbajul corpului, nimic. Şi atunci, în toată perioada de pregătire, pe aceştia îi numim „trainee” (stagiari) şi îi învăţăm toate aceste lucruri pe care trebuie să le ştie. Eu, de exemplu, în următoarea academie de training, voi face cursuri de bodylanguage, public speaking şi time management.
JB&BIHON.RO: Să presupunem că vin la tine pentru consultanţă financiară. Cum decurge întâlnirea cu tine?
A.A.: Pe partea de consultanţă, unui ipotetic client i se explică mai întâi ce este planningul financiar. E în natura omului să vrei lucruri, şi tot în natura omului să le vrei imediat. Şi asta e şi o dovadă de imaturitate. După ce li se explică ce este planningul financiar, li se explică şi faptul că economiile fără un obiectiv clar sunt economii degeaba şi reprezintă timp pierdut. Eu pun foarte mult accent pe timp. Apoi, se stabilieşte următoarea întâlnire pentru analiza financiară. În analiza financiară stabilim foarte clar posibilităţile persoanei respective, cu care îşi satisface în primul rând nevoile. Apoi ne îndreptăm spre obiective, prin acele posibilităţi. E o analiză mai amplă, dar e o discuţie foarte plăcută pentru consultant.
JB&BIHON.RO: Faci şi un pic de psihologie cu clienţii tăi…
A.A.: Psihologia se aplică foarte mult în consultanţă. Am observat că oamenii merg foarte mult pe partea emoţională. Şi în consultanţă se pune foarte mult accent pe partea de inteligenţă emoţională. De exemplu, foarte puţini oameni înţeleg că la un moment dat ajung la pensie şi vor avea un minus la venituri. Şi abia când începi să le explici, să le dai exemple, încep să conştientizeze. Un consultant financiar nu este neapărat un om care face chestionare. Este un om care îşi asumă cum va porni cu persoana din faţa lui la drum, el nu este acolo pentru a atinge un singur obiectiv. De fiecare dată când reuşeşti să satisfaci o nevoie, mai apar cel puţin două noi. Dar consultantul e tot timpul acolo. Am văzut undeva o analogie frumoasă: un consultant e ca un arhitect, pentru că prin planningul financiar clădeşte ceva pe care omul se poate baza. Ideea este că după serviciul prestat de analiză se vede cu adevărat ce poate face un consultant. Merge încrezător la persoana respectivă, pentru că vede exact ce se poate întâmpla şi anticipează lucruri de care este sigur. Şi de obicei le pune în cazul pesimist, pentru că ştie sigur că e posibil să fie şi mai bine. Aduce un plus de valoare în cazul în care va ieşi cazul optimist.
JB&BIHON.RO: Când un om poate fi liniştit din punct de vedere financiar?
A.A.: În consultanţă, ideea este să nu laşi banii să stea, ci să faci banii să lucreze. Petrecem atâta timp încercând să câştigăm bani, încât nu ne dăm seama că totul e degeaba dacă nu reuşeşti să faci banii să lucreze pentru tine. Şi din punctul meu de vedere liniştea financiară nu vine în momentul în care ai o grămadă de lucruri achiziţionate, e pur şi simplu ideea ca tu să trăieşti cu mai puţin decât câştigi, iar după ce rambursezi o parte din bani pe cheltuielile pe care le ai, să ai o sumă de investit, să faci acei bani să facă mai mulţi bani. Targetul meu ca şi consultant este să le arăt oamenilor că tot timpul se poate mai bine. Treaba mea este să găsesc tot timpul soluţiile potrivite pentru a îndeplini obiectivele.
JB&BIHON.RO: Ce planuri ai pentru următorii ani?
A.A.: Anul acesta vreau să semnez un contract de parteneriat cu Facultatea de Ştiinţe Economice, şi studenţii din anul II să facă practică la mine. Pentru că majoritatea sunt manageri de raft după ce termină facultatea. Sunt mulţi care au potenţial. Pe anul următor mi-am propus să creez încă trei junior manageri în consultanţă pe zona de vest – asta înseamnă trei oraşe noi – şi mi-a propus dezvoltarea acelei Fabrici de cariere, proiect al Asociaţiei de Dezvoltare şi Responsabilizare a Tineretului, la un nivel mult mai mare. De obicei, targeturile mele sunt undeva la maxim un an. Clar în trei ani nu am să renunţ la consultanţă. Media în Europa este de 85%. Adică 85% din populaţie are un consultant financiar. De exemplu, în Anglia nu ai voie să iei un credit de la bancă dacă nu ai probarea consultantului. În România, procentul este de 2%. Ştiu că va fi şi în România acel 85%, doar că cineva va trebui să facă ceva în direcţia aceasta. Şi nu voi renunţa la consultanţă pentru că vreau să văd acel 85%. Dar poate atunci am să renunţ, pentru că voi fi prea bătrân.
JB&BIHON.RO: Tu nu eşti printre cei care se gândesc să plece din ţară?
A.A.: Ba da, m-am gândit să plec. Am vrut să plec la Paris la începutul clasei a XII-a. Aveam şi unde să stau, aveam şi ce să fac, puteam să fac facultatea acolo. Asta pentru că m-am pregătit pentru IT la Cluj pe partea de programare. Eram printre primii, şi am obţinut atunci nişte proiecte pe grafică şi programare pe web design. Am fost pentru asta la Paris şi mi s-a făcut oferta, dar eu sunt pe principiul că se poate şi aici. Şi îmi plac şi provocările! Aici e mai greu, şi îmi place unde e mai greu. Ador oamenii care îmi spun: nu poţi să faci asta! Şi sunt şi pe ideea că sunt foarte multe persoane care nu sunt îndrumate nici la jumătate din potenţialul lor. Şi persoanele astea trebuie descoperite.
JB&BIHON.RO: Ce lipseşte din sistemul de învăţământ ca un om să se dezvolte la potenţialul său şi mai apoi să-și găsească locul potrivit?
A.A.: Partea de orientare corectă, poate şi mediul în care astăzi se dezvoltă sistemul de învăţământ. De exemplu, acum eu vreau să fac nişte seminarii de educaţie financiară pentru copiii de clasele VIII-XII şi părinţi în zonele rurale din Bihor. În şcoli nu există educaţie financiară. Un exemplu simplu: am fost invitat ca absolvent la liceul unde am terminat eu. Şi am intrat în discuţii cu părinţi şi copii. Am întrebat un părinte: De ce îi dai cinci lei? „Ca să îşi ia de mâncare”. Şi câţi bani strică? „Destul de mulţi, că mai cere şi după aceea”. De ce nu îi dai 50 de lei pe o săptămână, sau 30, cât crezi tu că e nevoie, şi să vezi cum şi-i împarte. Dacă i se termină banii, nu îi mai dai. Învaţă-l, responsabilizează-l!” Eu merg pe principiul Japoniei. Cred că ar fi mult mai bine să prevenim decât să tratăm.
JB&BIHON.RO: Sunt curioasă să îmi spui dacă din anul întâi de facultate ţi s-a deschis orizontul spre consultanţă financiară.
A.A.: Facultatea, în momentul de faţă, o fac doar ca să cunosc anumiţi oameni şi alte mentalităţi, studenţi Erasmus, alte moduri de a gândi. Nu pot să zic că e o specializare care m-a ajutat într-atât de mult, pentru că am învăţat mai mult în bussines decât am fost învăţat la facultate. De aceea vreau să închei acel contract de parteneriat. Nu vorbim de contabilitate, că acolo e clar. Vorbim de administrarea bussinesului şi marketing. Am studiat un an. În anul doi ar trebui să îmi pun în practică cunoştinţele din anul întâi. Dar nu se întâmplă aşa. Termin anul III la Management. Ce fac? Ajung „manager de raft” la un mall.
JB&BIHON.RO: Câţi dintre colegii tăi de facultate crezi că s-au dus pentru că au simţit că li se potriveşte, şi câţi pentru că le-au spus părinţii sau pentru că din contabilitate se câştigă bine?
A.A.: Niciunul. Ştiu, pentru că îi cunosc. Dacă stau să mă gândesc, fiecare motiv particular e stupid. Important e să faci ceva ce te face să te simţi împlinit, să îţi foloseşti timpul într-un mod productiv.
Sunt totuşi câţiva care şi reuşesc şi au partea de spirit antreprenorial în ei. Dar vorbim de 1%. Din punctul meu de vedere, cei care reuşesc să ia decizii şi acceptă provocările sunt acei oameni de succes.
FACTBOX
– preşedinte în Consiliul Elevilor la nivel de liceu, pe o perioadă de 2 ani
– trainer pe bodylanguage, public speaking şi motivational speaker în cadrul Asociaţiei de Dezvoltare şi Responsabilizare a Tineretului – ARDT
– dezvoltator de proiecte şi directorul departamentului financiar în cadrul ARDT
– coordonatorul celei mai numeroase echipe locale de consultanţă din cadrul Business Partners-Financial Services Diferently
– primul consultant financiar activ din Oradea
– consultant financiar şi coordonatorul echipei pe consultanţă în soluţii financiare Oradea
– broker imobiliar
– creatorul şi trainerul seminariilor financiare ce vor avea loc în perioada următoare, educaţie financiară pentru copii, tineri şi adulți
Implementarea know-how are ca și componentă partea de cunoștințe ale colegilor din străinătate.
Unul dintre scopuri este de a sprijini dezvoltarea cunoștințelor financiare și de eficientizare a bugetului pentru tineri prin diverse activităţi şi creare de parteneriate cu universităţi.
Deviză: ,,Cele mai bune soluţii financiare pentru tine sau compania ta”
Citiți principiile noastre de moderare aici!