Titlul de cea mai bună sportivă a anului începe de altfel să devină o obişnuinţă pentru judoka legitimată la CSM JC Liberty Oradea.
[related-post post_id=”1956329″]
Larisa Florian ne-a dezvăluit în rândurile de mai jos care sunt aspiraţiile sale de viitor.
JB: Cum decurge o zi de pregătire din viaţa campioanei Larisa Florian?
L.F.: Fac zilnic câte două antrenamente, de luni până vineri. Miercuri după-masă am liber, iar sâmbătă mă antrenez doar o dată, în cursul dimineţii. În total, rezultă unsprezece antrenamente pe săptămână.
Ai fost desemnată cea mai bună sportivă din judeţul nostru în anul 2017. Tu personal, cum îţi apreciezi sezonul recent încheiat?
L.F.: A fost un an bun, mai bun decât 2016, dar eu nu sunt mulţumită în totalitate de rezultatele înregistrate. Regret că nu am obţinut medalii la Campionatul European şi la Campionatul Mondial de senioare. Îmi doresc foarte mult să reuşesc acest lucru în noul an. Pe termen lung, vreau să devin campioană olimpică. Ştiu că mai am mult de muncit, dar eu sunt convinsă că mă aflu pe drumul cel bun. 2017 a fost un an în care am progresat foarte mult, iar faptul că mă aflu pe locul 5 în clasamentul mondial al categoriei mele (52 kg – n.r.) este, cred, o dovadă în acest sens. La un moment dat, am fost chiar pe locul 4 mondial. Sper ca în curând să devin lidera clasamentului.
Care consideri că sunt cele mai periculoase adversare, care îţi pot pune probleme atunci când te întâlneşti cu ele pe tatami?
L.F.: Este greu de spus, fiindcă suntem multe sportive de valori sensibil apropiate, acolo sus, în vârful clasamentului. Pot spune că adversarele din Japonia, Brazilia sau Kosovo sunt cele mai periculoase. Momentan, lidera clasamentului este o braziliancă, Erika Miranda.
Care este motivul pentru care nu doreşti să pleci la Cluj-Napoca, la Centrul naţional de judo de acolo?
L.F.: Discuţia aceasta este veche de câţiva ani, dar de fiecare dată se reia cu mai multă patimă. An de an, eu primesc convocare la lotul olimpic, dar prefer să mă antrenez acasă, deoarece consider că împreună cu antrenorul meu, domnul Fleisz Aurelian, formăm o echipă foarte bună. Cred că dacă ar exista mai multe centre de pregătire în ţară, ar exista o concurenţă sporită, care ar genera progres în judo-ul românesc.
Ai avut cumva de suferit datorită faptului că nu te-ai prezentat la lotul olimpic, la Cluj-Napoca?
L.F.: Nu am avut neapărat de suferit, dar nu este tocmai plăcut. Sunt mereu discuţii şi nu e liniştea aceea de care am nevoie în pregătire. Poate că pe undeva a fost bine că ne-am mobilizat mai mult, am fost mai dornici să demonstrăm că formăm o echipă bună împreună cu antrenorul meu şi putem avea rezultate chiar dacă rămân la Oradea.
În presa de scandal s-a spus că nu te-ai prezentat la lot în acest an deoarece ai fi fost influenţată şi sechestrată de prietenul tău.
L.F.: Este pentru prima oară când vorbesc despre acest subiect, nici nu am vrut să dezbat acest lucru şi nici să intru în polemici cu nimeni. Eu primesc convocări la loturile naţionale încă de pe vremea junioratului, când eram mică. Nu am plecat însă la Cluj deoarece am considerat că pentru mine este mai bine să rămân acasă, pentru că aşa pot să obţin rezultate mult mai bune decât dacă m-aş pregăti oriunde altundeva. Nicidecum nu era cazul să-mi fie implicată familia sau să se scrie asemenea lucruri despre mine într-o revistă de scandal.
Ai vreun model pe care ai dori să-l urmezi în sportul pe tatami?
L.F.: Este greu de spus. Eu îi admir şi îi apreciez pe cei mai buni, sunt foarte mulţi, consider că am de învăţat de la toţi. Nu pot să dau nume, dar sper ca peste câţiva ani, eu însămi să devin un model pentru mulţi sportivi care vin din urmă în judo.
Citiți principiile noastre de moderare aici!