Interviu cu scriitorul Matei Vişniec

3Comentarii
Interviu cu scriitorul Matei Vişniec
Cel mai mare dramaturg român în viata e ziarist la Radio France International.

Rep.: Domnule Matei Visniec, am dori sa începem discutia punând în prim-plan profesia dumneavoastra, aceea de ziarist la Radio France International. Ce înseamna sa fii ziarist în Franta?
Matei Visniec: A fi ziarist astazi, nu numai în Franta, înseamna a lucra cu murdaria lumii în proportie de 99 la suta. Asta pentru ca toata informatia care vine în creierul unui ziarist este o informatie despre oroare, despre porcariile si toate celelalte inimaginabilele mizerii pe care si le fac oamenii reciproc. Tot ceea ce este jurnal de actualitati în acest moment este, în proportie covârsitoare, o lista de orori. Fie ca este vorba despre crime, despre asasinate, de informatii despre promiscuitate culturala, morala si asa mai departe, despre coruptie si alte astfel de evenimente. Rareori mai cade în creierul omului si o stire BUNA. De altfel, în general, mediile de informare s-au zapacit total si au intrat într-un delir integral peste tot pe planeta, fiecare alearga dupa stiri senzationale, în general proaste. Cu cât este mai mare numarul de morti, cu atât stirea este împinsa mai în fata. Exista chiar o ierarhizare a stirilor, în functie de numarul de morti. Pe vremuri erau crainici care îsi începeau jurnalul la radio sau televiziune cam asa: „Belfast – Astazi, în Irlanda de Nord a avut loc un atentat care a provocat moartea a 30 de persoane”. Azi, crainicul spune de la bun început: „30 de persoane – acesta este bilantul unui nou atentat comis în Irlanda de Nord”. Eu consider ca în acest moment informatia a devenit o forma de spalare a creierului, de manipulare, de provocare a unei panici. Toate astea, pe fondul unei vocatii a publicului de a gusta violenta. Rep.: Cu alte cuvinte, radioul, televiziunea, ziarele, maculeaza identitatea si violeaza intimitatea individului?
Matei Visniec: Da. Sunt forme de agresiune în casa omului. Asa cum este în Occident, asa cred ca este si în România. De exemplu, nu poti sa intri cu un copil într-un chiosc de ziare pentru ca este plin de literatura pornografica. Zeci de reviste pornografice sunt puse alaturi de ziare cotidiene. Asa este si cu informatia. Daca lasi un copil de zece ani sa se uite la jurnalul de seara, copilul respectiv nu doarme noaptea. Are cosmaruri, crede ca planeta nu va mai exista a doua zi, ca în timpul noptii va veni cineva sa-l omoare. Deci, aceasta este informatia în ziua de astazi. Un delir total, axat pe senzatie, pe captarea atentiei imediate a omului. Doar partile de publicitate si vânzari-cumparari sunt mai calme într-un ziar, în rest…

Rep.: Ce ar fi de facut?
Matei Visniec: Nu este nimic de facut! Doar ca trebuie intrat în rezistenta. Trebuie ridicata o rezistenta culturala. Asa cum altadata oamenii erau într-o rezistenta culturala în România, de exemplu. Asa cum erau si în Evul Mediu. Asa cum exista o rezistenta culturala si acum, în statele capitaliste, împotriva capitalismului delirant, împotriva ultraliberalismului, împotriva capitalismului salbatic. Trebuie deschise scoli de rezistenta culturala, în care informatia sa se faca pentru a construi omul, pentru a-l face sa gândeasca, nu sa-i dai momente de excitatie, de drog cotidian, pentru a-l distruge. Astazi, reflexul omului care asculta informatia este urmatorul: asculta la radio, în masina, informatia despre un avion care s-a prabusit. Nu-i ajunge informatia ascultata si atunci, când ajunge acasa, deschide televizorul sa vada si imaginea, ba mai cumpara si ziarul de doua zi, sa citeasca despre caz. Atât de conditionat este creierul omului, al consumatorului de informatie, ca nu-i ajunge doar informatia care-i intra pe ureche, trebuie ca si ochiul sa-i fie excitat. Adica, exista o formatare a creierului prin informatia violenta, care excita centrii nervosi ai spectacolului, ai ororii. Suntem deja conditionati de informatie si de imagine. Daca omul nu se poate aseza, seara, în fata televizorului sa vada si imaginile ororii, care completeaza informatia, parca nu este sanatos, parca nu-i ajunge. Asa cum în trecut exista o presiune asupra creierului, de tip ideologic, si curgea pe toate canalele discursul oficial, acum informatia a luat locul acestui delir si suntem bombardati cu imagini care ne formeaza si ne creeaza dependenta. Asa cum unii sunt dependenti de alcool, de droguri, de tigari, tot mai multi oameni în ziua de astazi sunt dependenti de aceasta informatie cu caracter violent.

Rep.: Pentru dumneavoastra teatrul a devenit o evadare?
Matei Visniec: O evadare, dar si o modalitate de a repune problemele, în sensul ca atunci când sunt prea încarcat de informatia pe care o asimilez, încerc sa o distilez si sa-mi bat joc de ea în piesele mele. Si sa vorbesc în piesele mele, în continuare, despre manipularea creierului. Am vorbit despre manipulare în piesele scrise în România, si continui sa vorbesc despre manipulare si în piesele pe care le scriu acuma în Occident, pentru ca exista, în continuare, o presiune asupra omului. Societetea de consum, de asemenea, exercita o presiune teribila asupra omului, în sensul ca suntem invitati sa cumparam un milion de produse de care nu avem nevoie, sa consumam un milion de informatii pe zi, de care nu avem nevoie, sa intram în comunicare, prin Internet sau prin altele, cu un milion de persoane din lume cu care nu avem nimic în comun. Astazi mai mult se comunica cu cineva prin telefonul portabil sau prin Internet decât fata în fata, la o masa. Contactele directe cu oamenii sunt din ce în ce mai rare si din ce în ce mai mijlocite de tehnica. Despre aceasta ecuatie de manipulare vorbesc eu în piesele mele, pentru ca nu pot vorbi despre ea la jurnal.

Rep.: De ce?
Matei Visniec: O sa va spun imediat. Daca ar fi dupa mine, as începe jurnalul asa: „Buna ziua. Si astazi este o zi, dragi ascultatori, în care ati fost manipulati. Iata, s-au întâmplat în Irak, din nou, 15 atentate si au murit 30 de oameni. Toate agentiile de presa îsi încep jurnalele de actualitati cu cifre, de parca acestea ar fi stirile cele mai importante ale lumii. Ei bine, daca ma credeti pe mine pe cuvânt, nu acestea sunt stirile cele mai importante din lume. Stirile cele mai importante sunt ca si astazi ati muncit ca niste dobitoci, timp de 15 ore, încercând sa faceti cât mai multi bani. Si astazi ati cheltuit voi, ascultatorii, mai multi bani, pentru ca v-ati lasat pacaliti de societatea de consum. Si astazi ati fost nepoliticosi cu cei din jur. Nu v-ati acordat destul timp copiilor, ceea ce este o mare crima. Nu v-ati acordat destul timp dumneavoastra însiva, sa priviti cerul, sa umblati cu picioarele prin iarba uda, sa va priviti cu mai multa atentie sotia. Si astazi v-ati lasat, dragi ascultatori, înca o data îmbarcati de viteza acestei lumi, de pseudovalorile acestei lumi. Deci, si astazi se încheie o zi în care nu v-ati gândit la mama dumneavoastra. Nu v-ati gândit la întrebari esentiale de genul: pentru ce traiti? Ce ramâne dupa dumneavoastra, daca muriti astazi? Sau ce ramâne din ziua de astazi, pentru dumneavoastra, daca faceti bilantul?” Aceste genuri de probleme, pe care mai degraba am credea ca sunt filozofice, le-as spune eu într-un jurnal daca as fi angajatul unui canal de televiziune total liber. Dar nu le pot spune într-un jurnal, ca ziarist. Le pot spune, însa, ca si scriitor.

Romulus Dubăţ




3Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

versiunea HTML a comentariilor