Interviu în exclusivitate Alexandru Athanasiu: Într-o zi se vor fura şi butoanele

2Comentarii
Interviu în exclusivitate Alexandru Athanasiu: Într-o zi se vor fura şi butoanele
Fostul europarlamentar şi ministru al Educaţiei îşi exprimă deschis gândurile despre România anului 2010.

Jurnal bihorean: Puteţi face o paralelă între criza din 1929-1933 şi cea de acum?

Alexandru Athanasiu: În 1933 reducerea salariilor bugetarilor a fost mult mai mică, de 12,3% şi, în plus, atunci s-au dat obligaţiuni de stat în valoarea reducerilor care s-au practicat. Acestea au putut fi răscumpărate după cinci ani de la Banca Naţională. Acel stat român traversând o criză economică grea, neexistând atâtea instrumente internaţionale de protecţie, a dat banii înapoi. Statul român n-a fost niciodată un exemplu de bună guvernare. Totuşi, nişte nuanţe se pot observa. Mie mi se pare că acum măsurile acestui guvern arată şi un dispreţ faţă de cetăţenii săi. În nici una dintre ţările europene nu s-au redus salariile în asemenea măsură şi în nici una nu s-au redus pensiile.

Jurnal bihorean: Ce ne puteţi spune despre măsura reducerii pensiilor?

Alexandru Athanasiu: Pensia este un drept care se câştigă zi cu zi prin plata contribuţiei. În momentul în care sunt îndeplinite condiţiile legii pentru valorificarea acestui drept, dreptul la pensie este un drept patrimonial care a fost asimilat cu dreptul de proprietate. Dreptul de proprietate nu poate fi limitat sau luat decât în condiţii stabilite prin Constituţie. Guvernul României reducând cu 15% cuantumul pensiei invocă art. 53 din Constituţie. Eu spun că pentru anumite motive se poate limita exerciţiul unui drept de proprietate, dar nu poate însemna afectarea substanţei lui. Iar, în acest caz, substanţa pensiei înseamnă, de fapt, cuantumul ei! Au încercat letonii, dar au pierdut la Curtea Constituţională.

Jurnal bihorean: Ce părere aveţi despre propunerea sindicatelor de reducere a contribuţiei la fondurile de pensii private de la 2,5% la 0,5%?

Alexandru Athanasiu: În această problemă eu am o poziţie mai nuanţată. Aici este o altă soluţie. Pensiile private reprezintă tocmai o soluţie. Această soluţie urmărea să tempereze declinul accentuat şi sigur al sistemului pensiilor publice. Eu am gândit un sistem multipolar cu mai mulţi piloni. Fondurile de pensii în foarte multe economii sunt unii dintre cei mai importanţi investitori pe piaţă şi ajută economia. Pe de altă parte, se oferă încă o pensie pe lângă pensia din sistemul public.

Sunt economişti pe care îi respect, care susţin că fondurile de pensii private sunt o cacealma, o escrocherie. În România totul se poate transforma. Eu sunt adeptul proverbului englezesc care spune că nu arunci copilul din copaie odată cu apa murdară. Asta ar însemna să nu mai creăm nici o instituţie pe principiul că totul se fură. Eu cred în ameliorarea statului român, a lumii româneşti.

Luarea acestei contribuţii pentru susţinerea sistemului public s-ar putea face ca un împrumut între cele două fonduri, pe o perioadă determinată. O soluţie intermediară ar putea fi luată în considerare.

Jurnal bihorean: Sunt suficiente măsurile luate de Guvern?

Alexandru Athanasiu: Aceste măsuri nu sunt de ajuns. Sunt măsuri menite de a micşora deficitul bugetar. Nu au nici o legătură cu economia reală. În ideea că un deficit mai mic nu obligă la finanţarea bugetului cu sume la care să se perceapă dobânzi foarte mari. Un deficit mare duce la un indicator de rating mai prost. În scrisoarea de intenţie cu FMI scrie că din toamnă ar fi posibilă şi mărirea taxelor.

Jurnal bihorean: Ar putea fi de folos un alt împrumut, de zeci de miliarde de euro, însă axat doar pe investiţii?

Alexandru Athanasiu: Ar putea fi o soluţie. Un împrumut destinat investiţiei publice. De asemenea, o măsură de creştere a TVA cu 2-3% nu era o măsură aşa de dură şi am fi avut 500 de milioane de euro la bugetul de pensii. Şi nu ar fi trebuit scăzute pensiile. Nu toţi cei cărora li se reduc aceste venituri aveau nevoie de acelaşi tip de produse. FMI nu a avut încredere în acest guvern. O procedură de diferenţiere pe praguri de nivel impunea două lucruri. Erau două chestiuni de implementare: timpul şi conflictele între praguri. Era prea greu de calculat de către acest guvern.

Jurnal bihorean: Ar putea fi aplicate cote diferite de TVA?

Alexandru Athanasiu: A făcut-o Nicolas Sarkozy, preşedintele Franţei. Pentru presă şi carte şcolară a tăiat TVA.

Jurnal bihorean: Ce părere aveţi despre cota unică?

Alexandru Athanasiu: Aici eu am un punct de vedere foarte net. Nu trebuie să amestecăm cota unică pe profit cu cota unică pe veniturile din muncă. Cota unică pe profit ar trebui să rămână aceeaşi sau chiar redusă. În ceea ce priveşte cota unică pe venituri din muncă, trebuie diferenţiată pe trei tranşe, în funcţie de venituri. Cota unică este o măsură aplicată de un sistem fiscal incapabil de a colecta taxele. Este un sistem care polarizează social societatea. Nu-i normal să iau acelaşi cuantum şi de la cel care câştigă puţin ca şi de la cel care câştigă mai mult.

Cota unică a fost într-o conjunctură o soluţie bună. Dar nu-i o soluţie. De ce nu există în ţările europene? Ea funcţionează în economii unde este evaziunea fiscală foarte mare. Nu ar trebui să ne îndreptăm şi spre combaterea evaziunii fiscale? A fost o măsură conjuncturală. Nu putem transforma conjuncturalul în durabil. Asta nu se înţelege în economia românească de 20 de ani. Aveam reactivitate în loc de previziune. Avem măsuri de disperare în loc de preîntâmpinarea crizelor. Am mimat modele europene până ne-am văzut acolo şi am văzut că nu suntem pregătiţi.

Faţă de vecinii noştri ungurii care au un model de societate, noi nu avem. Modelul în România este să furi de la stat cât mai mult. Să te descurci pe cont propriu şi să omori nu capra, ci pe vecin însuşi. Sigur, noi vorbim, însă deştepţii continuă să se afle la butoane. Dar într-o zi se vor fura şi butoanele. Aici e problema. Ce se va întâmpla atunci? Or să se omoare, ca să ia banii unii de la alţii. Asta e…      

Jurnal bihorean: Care ar fi rolul presei în acest moment?

Alexandru Athanasiu: Presa ar putea avea un rol foarte important acum, când avem aşa numiţii aleşi uninominali. Aceşti oameni ar trebui să fie întrebaţi de alegători în colegiile lor cum vor vota moţiunea de cenzură împotriva Guvernului!

Jurnal bihorean: Ce ar trebui să facă Palatul Victoria?

Alexandru Athanasiu: Eu nu dau lecţii dar pot să am părerile mele. Dacă moţiune va trece, ar trebui format un guvern din persoane independente, dar cu susţinere politică explicită pe un program cu două target-uri principale: 1. aplicarea unor măsuri concrete de relansare economică; 2. alegeri anticipate în cel mult un an.

Jurnal bihorean: Credeţi într-un guvern de tehnocraţi?

Alexandru Athanasiu: Eu nu cred în hore din astea ale prieteniei. Am ajuns să ne urâm ca indivizi. Chiar dacă avem păreri opuse am ajuns să nu mai putem să le împărtăşim. Suntem în stare să ne băgăm mâna în gât. Poporul român n-a produs doar tâmpiţi. Noi nu trebuie să căutăm oameni inteligenţi. Ei există. Nouă ne trebuie oameni de caracter. Trebuie căutaţi oameni care să aibă ca ambiţie enormă binele acestei ţări. Aici este punctul cel mai greu. Să găsim asemenea oameni, care să nu mai facă schimbări în administraţie pe criterii politice. Adică să se ocupe strict de aplicarea unui program de relansare economică, votat de Parlament, punct cu punct, cu scadenţă de maximum un an.

Ne trebuie un guvern de tranziţie, pentru că nu văd alegeri anticipate în acest moment, deoarece ştim că alegerile sunt foarte scumpe la noi. Şi aici e altă problemă, care ar trebui eliminată. Banii din campaniile electorale se răsplătesc acum prin contracte. Şi e o nebunie. Efectul: avem cel mai prost Parlament din punct de vedere calitativ. De ce? Pentru că în Parlamentul României, într-o proporţie enormă, nu au intrat decât oamenii care au putut să-şi plătească la sume exorbitante campania electorală. Este inadmisibil.

Jurnal bihorean: Credeţi că Legea uninominalului e un eşec?

Alexandru Athanasiu: E un eşec uriaş. Eu optez pentru o formulă pentru vot pe listă cu preferinţă, care este cel mai răspândit sistem de vot din UE. Adică partidul propune o listă de oameni şi alegătorul îşi alege din lista propusă de partid. Mie mi se pare cel mai potrivit sistem pentru că el îmbină un anumit monopol al partidului în selectarea oamenilor şi, în acelaşi timp, dă cuvenita legitimare din partea votantului, aceea de a vota pe cine doreşte el.

Sau mai e varianta sistemului nemţesc: jumătate din Parlament se alege pe listă, iar altă jumătate prin vot uninominal. De ce? Pentru că sunt oameni cu charismă, cu multe parale – iar în România aceste parale nu au, de multe ori, o sursă corectă – iar, de cealaltă parte, sunt oameni foarte buni dar care nu au banii sau poate n-au charismă, dar de care ai nevoie în comisii, unde se cer specialişti. De aceea, nemţii au acest echilibru.

Sistemul actual de la noi are două mari probleme: este schizofrenic – eu când am luat decizia de a nu mai candida în 2008, am luat-o şi pentru că nu aveam bani, pe de o parte dar şi pentru că e o lege idioată, unde unul de pe locul trei sau patru poate ajunge în Parlament; e inadmisibil să existe campanii atât de pline de bani. Spre exemple, la Paris, în plină campanie electorală, nu ştiu dacă erau 1.000 de afişe în tot Parisul. La noi ce au înţeles oamenii la uninominal? Că trebuie să dea găleata, că trebuie să dea milionul în mână… De aceea avem acest Parlament, care este rodul minţirii electoratului şi cumpărării votului cu bani sau alte foloase materiale. Oamenii care fac lucrul acesta, în mare majoritate sunt oameni care ştiu că într-un fel sau altul îşi vor recupera aceşti bani. Deci, ăia nu au venit în Parlament să facă o carieră politică, în sensul de a-şi pune inteligenţa în slujba unui bine public ci au venit pentru a-şi rezolva mai multe probleme, avansând nişte bani pe care cu siguranţă îi recuperează.

DAN BIRTA, CĂLIN CORPAŞ

Alexandru Athanasiu – carte de vizită

Date biografice
Data naşterii: 1 ianuarie 1955, Bucureşti
Studii
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Drept

Activitate profesională
1999 – profesor la Facultatea de Drept: catedra de drept privat – dreptul muncii şi securităţii sociale – Universitatea Bucureşti
Din 1989 – doctor în drept cu tema „Litigiile de muncă”
1978-1982 – judecător în cadrul Tribunalului Bucureşti

Activitate politică
iunie 2003 – Ministrul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
1996-1999 – Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale
decembrie 1999 – Prim-Ministru Interimar al României
din octombrie 1999 – Preşedintele Partidului Social Democrat Român
1992-1996 – deputat – Preşedintele Comisiei pentru Muncă şi Protecţie Socială
1991-1996 Membru al Partidului Alianţei Civice



2Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor