Interviu: „Partea punitivă dă rezultate”

21Comentarii
Interviu: „Partea punitivă dă rezultate”
Primarul Petru Filip este decis să nu mai tolereze mizeria şi nesimţirea. La finalul primei jumătăţi din cel de-al treilea mandat, primarul Petru Filip consideră că este necesară o schimbare în mentalitatea orădenilor. Primul gospodar al urbei ne-a vorbit de planurile de viitor şi de efectele deciziilor sale.

CARTE DE VIZITA

Petru Filip
Data şi locul naşterii:
23 ianuarie 1955, Slobozia
Stare civilă: căsătorit cu Valeria, medic pediatru; o fiică, Roxana
Studii: Facultatea de Mecanică, Politehnica Timişoara
Specializări: doctor în inginerie mecanică şi doctor în management al
administraţiei
Activitate profesională: primar al municipiului, conferenţiar la Universitatea
din Oradea
Activitate politică: preşedinte PD Bihor, vicepreşedinte PD la nivel naţional

R. – Oradea pare un imens şantier. Când se vor finaliza lucrările?
Petru Filip – Atunci când vor fi suficient de mulţi bani pentru ca toate problemele
oraşului să se finalizeze. Asta înseamnă încă cel puţin cinci ani, cu finanţări
cel puţin la fel de susţinute ca până acum, cu şantiere deschise şi în alte
părţi ale oraşului, după ce vor fi închise, bineînţeles, cele existente. În
2010-2011 oraşul îşi va schimba total aspectul şi calitatea serviciilor publice.
Important este că se face ceva, se lucrează. Sigur că lucrările creează o stare
de nemulţumire, de disconfort. Sper că din această toamnă, parte din şantierele
din zona centrală să fie deja terminate. I-aş invita pe oamenii care au şantiere
în zonă să meargă în zonele unde sunt deja terminate şi unde, vă spun fără nici
un fel de exagerare, şi prin grija locuitorilor, arată ca orice altă zonă urbană
din Germania sau Elveţia. Lucrările de infrastructură – gaz, reţele noi de telefonie,
canalizare, carosabil etc. – cresc valoarea proprietăţii. Orădenii trebuie să
înţeleagă că toate aceste lucrări efectuate pe bani publici cresc valoarea imobilelor
în care locuiesc.
 
R. – Veţi sprijini montarea centralelor termice pe gaz în apartamente?
P.F. – Nu încurajez montarea centralelor de apartament. Acestea înseamnă transformarea
fundamentală a structrurii blocurilor, care nu au fost gândite pentru aşa ceva.
Aş îmbrăţişa însă fie introducerea gazului metan în punctele termice, metodă
care ar scurtcircuita toate pierderile în amonte de punctul termic, fie realizarea
unor centrale de scară de bloc sau chiar de bloc, o soluţie viabilă tehnică
şi care va impune schimbări foarte mici. Centralele de bloc permit contorizarea
individuală a fiecărui apartament şi reprezintă o soluţie mult mai bună tehnic
şi din punct de vedere al siguranţei. Cert este că până în 2008, reţeaua de
gaz din partea stângă a Crişului va fi în totalitate terminată, iar în paralel
se lucrează şi în partea dreaptă. Oraşul va avea trei surse de încălzire: încălzirea
centrală, unde în acestă iarnă se va păstra subvenţionarea energiei termice,
pe gaz şi apa geotermală pentru zona Nufărul.
 
R. – Dacă tot se transferă instituţii de la centru, de ce nu se transferă şi
sursele de finanţare?
P.F. – Problema transferului surselor de finanţare este o boală de care suferă
toate ţările din zona europeană. Se fac tot felul de jonglerii: legi care stipulează
finanţare partajată, iar după doi-trei ani te trezeşti că finanţezi singur.
Din păcate, s-au adunat suficient de multe. Probleme de impact major sunt reprezentate
de sănătate, mai exact administrarea spitalelor, unde trebuie să rupi din altă
parte ca să poţi acoperi necesităţile. Partea de transport local, unde liniile
de tramvai vor trebui refăcute şi în alte zone ale oraşului. Apropo de tramvaie,
am primit o ofertă din partea unei firme poloneze pentru tramvaie cu podeaua
joasă, la 1-1,5 milioane de euro bucata. Mai este problema şcolilor, unde necesităţile
sunt foarte mari. Alocăm sume importante, dar nu vom putea rezolva problemele
mai repede de patru ani.
 
R. – Oraşul are un aspect dezolant în anumite zone din cauza iresponsabilităţii
unor agenţi economici sau persoane fizice. Ce veţi face?
P.F. – Este o problemă de educaţie, de mentalitate. Este adevărat că partea
punitivă dă rezultate mai rapide. De cele mai multe ori, nu am aplicat această
metodă cum ar fi trebuit. Şi funcţionarii publici au evitat să aplice amenzi,
din varii motive, inclusiv dintr-o anumită reţinere faţă de reacţia oamenilor.
Vom practica însă o metodă pe care am descoperit-o aplicată în ţări cu tradiţie
democratică. În Germania, de exemplu, fiecare familie face o selectare a gunoiului.
Ne-am întrebat de ce face benevol acest lucru? Explicaţia este că firma de salubritate
solicită asociaţiei de proprietari acest lucru, prin contractul semnat. Şi,
am întrebat, ca un român naiv: dacă eu nu fac la fel, de unde ştie firma că
eu sunt cel care nu am selectat gunoiul şi cum se va îndrepta împotriva mea?
Răspunsul a fost foarte simplu: noi nu ne îndreptăm împotriva lui Filip, care
locuieşte în blocul respectiv. Noi ne îndreptăm împotriva asociaţiei. Când descoperim
gunoi amestecat, există o taxă de penalizare pe care o plăteşte toată asociaţia.
Ce ce întâmplă în această situaţie? Fiecare devine poliţistul celuilalt. Şi,
în acel moment, pentru că eu sunt cinstit, iar vecinul a fost necinstit, în
momentul în care l-am depistat de două, de trei ori, îl exclud din asociaţia
de proprietari. Acelaşi lucru îl vom practica şi noi. În felul acesta, asociaţia
va trebui să se autogospodărească şi să-şi controleze membrii. Nu putem pune
un poliţist în spatele fiecărui cetăţean şi nici nu ar fi normal. La fel vom
face cu depozitările clandestine de deşeuri: în momentul când în faţa casei
mele vine unul şi depune gunoi, am responsabilitate, îi pot lua numărul de la
maşină, îi pot face reclamaţie şi plângere. Dacă nu, voi plăti eu pentru gunoiul
pe care Ionescu sau Popescu l-a pus în faţa casei mele. Pot să anunţ acum că,
în maximum câteva luni, cel mult până la sfârşitul anului, vom aplica această
metodologie.
 
R. – Veţi candida din nou în 2008 sau veţi alege Parlamentul European?
P.F. – Primarul are cea mai ingrată poziţie din administraţia românească. Am
propus adoptarea unei legi sau statut al primarului la Adunarea Generală a Federaţiei
Muncipiilor de la Mangalia, de la sfârşitul săptămânii trecute. Primarul este
tratat ca persoană fizică, nu ca şef al unei instituţii. Este acţionat în instanţă
primarul, şi nu Primăria, iar instituţiile statului procedează la fel: amendează
primarul ca individ, nu instituţia ca atare. Dacă aceste lucruri nu se vor clarifica,
să ştiţi că puţini din cei aflaţi azi pe funcţii de primar vor mai candida în
2008. Iar cei care vor candida, ori vor avea anumite interese, ori nu ştiu la
ce se înhamă. Trebuie să mă gândesc foarte bine care va fi viitorul meu politic
în următorul mandat.
 
R. – Oradea post-decembristă se identifică cu Petru Filip. Care este moştenirea
dvs.?
P.F. – O decizie pe care o iei astăzi (sau nu) se regăseşte peste trei-patru
ani, în timp lung. Pentru mine, scopul a fost să se vadă că în oraş se schimbă
ceva. Se modifică anumite lucruri care, până la urmă, să însemne un progres.
Fie că este vorba de aspecte generale ale oraşului, fie că vorbim de lucrări
sau acţiuni de amploare pe care poţi să le laşi unui oraş. Nu mi-am făcut niciodată
un inventar al lucrurilor de care se va lega numele meu, dar sigur că vor fi
unele mai simple, altele mai complicate, de la editarea unor cărţi despre oraş,
până la Bazinul Olimpic, realizarea zonei pietonale, şoseaua de centură, echipa
de fotbal sau Toamna orădeană. Sigur că vor rămâne şi lucruri nefăcute. Important
este ca la sfârşit, când tragi linie, cele care sunt cu plus să fie mai multe
decât cele care sunt cu minus şi să fie mai mulţi oameni mulţumiţi.

Horia Trifa
 



21Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor