Justiţiari cu orice preţ

1Comentariu
Dupa circa zece ani de când lucrez în presa, trebuie sa recunosc ca schimbarea la fata a procurorilor români, si în special a celor încadrati în Departamentul National Anticoruptie, ma surprinde si ma nelinisteste.

Orice jurnalist cu experienta cunoaste opacitatea parchetelor autohtone postdecembriste, totala lipsa de transparenta a procurorilor si refuzul constant de a oferi informatii. Motivatia? „Nu se pot oferi date despre anchetele în curs”. De câteva luni bune, o întreaga breasla înfometata de anchete penale si corupti înghite hamesita orice declaratie, conferinta de presa ori iesire publica a distinsilor avocati ai Statului Român. Procurori, pe româneste, ca doar n-o sa le zicem parchetari. Indiferent daca ancheta mai curge ori ba, informatiile sunt date si au asigurate prima pagina a ziarelor sau deschid jurnalele de actualitati ale televiziunilor. DNA a dres, DNA a facut , DNA a anchetat si tot DNA a arestat. Ce mai, un spectacol întreg, un pic cam prea frumos si concertat. Si, cum traim în România, totul e dat pe post sau în gazeta si de foarte putine ori informatiile sunt verificate si transmise critic catre consumatori. Macar asa, dintr-un minim respect fata de oamenii care scot bani din buzunare pentru ziare sau abonamentele la cablu.

Desigur, orice om cu mintea întreaga se întreaba cum se putea naste o întreaga generatie de procurori corecti si anticorupti din haosul care a caracterizat societatea ultimilor ani. Unde au fermentat oamenii astia pâna acum? În ce conditii socio-istorice sau macar de cartier? La ce facultati or fi învatat? Cine i-a conditionat moral de au iesit asa cinstiti, nepatati si gata sa se ia la trânta cu ciocoii de stil nou? Nu unul, doi, ci un întreg sistem, oameni buni! Grea problema, stimati cititori, mai ales pentru jurnalistii care au ca datorie sa fie sceptici si circumspecti cu orice declaratie a reprezentantilor statului, chiar daca acestia si-au fixat drept target stârpirea buruienilor dintre îmbogatitii vremii.

Ce s-a schimbat pentru oamenii de rând? Au scazut preturile la utilitati? Sau avem slujbe mai bine platite? Cumparam mai ieftin cartoful sau brânza din piata? Nicidecum. Si, totusi, în mintea multora s-a schimbat ceva, chiar daca stomacul lor este la fel de gol. Se simt razbunati. Asa le trebuie! Escrocii! Infractorii! Nemernicii naibii! Ne-au furat si ne-au jefuit. Ce aparare? Ce justitie? La puscarie cu ei, la puscarie! Noi, poporul, am rabdat si am suferit. Li se refuza dreptul la aparare? Nu se respecta procedurile? Sunt calcati în picioare de oamenii legii? Le este violat dreptul la intimitate? Sunt numiti infractori chiar de procurori, desi doar judecatorii pot stabili daca un om a încalcat legea sau nu? Si ce daca? Noua ne este foame, iar daca n-avem pâine, macar ne satura durerea lor.

Pare si bine ar fi sa fie doar un scenariu gen „Fratele mai mare”. Si, totusi, de când este Justitia spectacol pentru mase? Dupa Basescu cu „Flota”, avem acum un Nastase cu „Zambaccian”-ul lui. Se urla în prostie. Si de prostie. Ministra Macovei zice si imediat Morarul face. Si drege, si inculpeaza, si acuza… Sa fim bine întelesi, nu zice nimeni ca inculpatii x sau y nu au savârsit infractiunile a sau b. Dar conteaza enorm cum dovedesti asta. Cum anchetezi si cum te exprimi public. Decenta ar trebui sa fie cuvântul de ordine. Si respectarea cu sfintenie a drepturilor omului. Nu vreau sa spun ca spectacolul actual seamana suspect de bine cu practicile staliniste. Nici sa afirm ca show-ul se confunda pe alocuri cu principiile îndelung testate ale luptei de clasa, asa cum este definita ea în manualele de marxism-leninism. Desi izul razbate din unele anchete, dovada temeinica a conditionarii socialiste.

În final, voi propune o ipoteza. Sa zicem, cititorule, ca mâine ajungi la prosperitate. Daca nu tu, poate copiii tai. Faci ce poti sa te descurci si ajungi sa traiesti omeneste: un credit, o afacere, munca în strainatate etc. Si, bineînteles, într-o societate plina de compromisuri, vei face si tu macar unul. Altfel, mori de foame cu Justitia-n mâna. Si, atunci, ti-ar placea sa vina si sa te calce în picioare? Sa te tina 20 de ore la interogatoriu si sa-ti confiste pozele sexi cu nevasta, pitite prin dosarul cu facturi? Sa te umileasca si sa te nenoroceasca? Desigur, este doar un exercitiu de imaginatie.

Horia Trifa



1Comentariu

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

versiunea HTML a comentariilor