O știre care te lasă perplex. Ultima dată am băut cu el o cafea la cafeneaua Klausenburg, învăluit în norii celești ai fumului degajat în volute de pipa sa. Prima mea amintire cu Vlad se leagă de un episod petrecut la Ciucea și Beclean din anul l985. Primisem un premiu din partea Radio Tv Cluj pentru o piesă de teatru, iar laureații concursului literar organizat de autorităţile culturale din Cluj au fost gratulaţi cu o deplasare la Cenaclul literar din Beclean condus de poetul Radu Săplăcan. Acolo Alexandru Vlad, absolvent de filologie clujeană în l974, a citit o pagină de proză de o mare frumusețe descriptiva a unui paradis floral transilvănean, pe care am regăsit-o în prima sa carte de proză. În drum spre clădirea din Beclean „pe Someş”, unde urma să citească prozatorul, am observat cu toții cum lumea se îngrămădea la un magazin de pâine. Şi se înghesuia atât de tare, încât geamurile brutăriei au cedat într-o explozie de țăndări. „Oamenii mor de foame, iar nouă ne arde de literatură!”, a exclamat Vlad… Alexandru Vlad era un prozator atât de talentat, încât orice revistă literară din România se bătea pentru textele lui. A publicat mult şi în FAMILIA noastră orădeană.
Parcurs literar
Prima sa carte a fost “Aripa grifonului”. Au urmat apoi “Drumul spre Polul Sud”, “Frigul verii”, “Fals tratat de convieţuire: trei tablouri din secuime şi un malaxor”, în colaborare cu Daniel Vighi, András Visky, într-o versiune concepută şi editată de Marius Lazăr, “Sticla de lampă”,”Viaţa mea în slujba statului”, “Iarna, mai nepăsători ca vara”, “Curcubeul dublu”, “Măsline aproape gratis”, “Ploile amare”, “Cenuşă în buzunare”.
Vlad era un traducător de înaltă clasă. Ştia englezeşte aproape la fel de bine ca şi româneşte. A tradus cu mare har şi pricepere din Joseph Conrad şi W.H. Hudson.
Alexandru Vlad a fost distins pe bună dreptate cu premiul USR pentru debut în 1980, iar în 2011, a fost distins chiar cu premiul Academiei Române. În 2004, Alexandru Vlad a fost distins cu Ordinul “Meritul Cultural” în grad de Cavaler, iar în 2010, în grad de Ofiţer.
Acum, acest ofiţer al literelor române, născut pe 31 iulie l950 în Suceag, judetul Cluj, a căzut pe frontul atât de diafan, dar şi atât de dur al luptei pentru frumos. Azi, 18 martie a.c., orele 12, va fi înmormântat în Cimitirul Central din Cluj. Nimeni nu o să-i mai inspire fumul acela fin de pipă în cafenelele Clujului nostru literar de care ne leagă atât de multe amintiri. Dar lumea va citi cărţile lui Vlad. În veşnicele plaiuri ale vânătoarei, Sandu al nostru va aprinde iarăşi pipa păcii. Pentru pacea sufletelor noastre, pentru pacea celor atinşi de dragostea pentru frumos, pentru literatură. Dumnezeu să te aibă la dreapta Lui, prietenul nostru drag!
Din partea Cenaclului literar al Baroului Bihor, Paşcu Balaci, membru USR.
Citiți principiile noastre de moderare aici!