„La Traviata”, din nou la Oradea

3Comentarii
„La Traviata”, din nou la Oradea
După ce vreme de 82 de ani a lipsit de pe scena orădeană, La Traviata (în traducere, Rătăcita) a ajuns din nou să delecteze publicul orădean. Celebra operă a lui Giuseppe Verdi a umplut până la refuz sala de spectacole a Teatrului de Stat.  „La Traviata”, din nou la Oradea 12.12.2006 I

Absenţa unei scene lirice adevărate pe malurile Crişului Repede, în ciuda unei tradiţii de două sute de ani de reprezentaţii de operă şi operetă la Oradea, a făcut ca sala de spectacole a Teatrului de Stat să fie neîncăpătoare, luni seara, pentru melomani, cărora li s-au alăturat şi numeroşi curioşi să asiste la un eveniment atât de rar pentru oraş.

150 de ani de iubire
În ciuda eforturilor remarcabile ale organizatorilor, din motive independente de voinţa acestora, debutul spectacolului s-a produs cu o oră întârziere faţă de ora programată, fapt care a creat o stare de tensiune în rândurile publicului. Astfel, tentativele de discurs ale organizatorilor, menite a mai atenua nerăbdarea spectatorilor, au fost primite cu o reacţie vehementă din partea publicului. În cele din urmă, spectacolul începe. Vraja acordurilor verdiene a celebrei arii a toastului fac ca spectatorii să treacă mai uşor peste efortul de a-şi imagina că scena se petrece în salonul luxos al Violettei Valery, una dintre cele mai frumoase curtezane ale Parisului.

Povestea tragică de dragoste dintre aceasta şi Alfredo Germont, transpusă liric de marele compozitor italian, fascinează la fel de mult publicul ca şi la premiera de acum 153 de ani a operei. Timp de trei ceasuri, opera recâştigă pas cu pas terenul pierdut în cele peste opt decenii de exil, astfel încât, la final, publicul îi aplaudă minute în şir pe protagoniştii spectacolului.

Plus şi minus
Considerată a fi una dintre vocile promiţătoare ale noii generaţii, soprana Daniela Tricu a reuşit să convingă şi publicul orădean evoluând în rolul care i-a adus consacrarea internaţională. Aflat într-o zi mai puţin fastă, tenorul Xavier Rivadeneira a fost, poate, singura deziluzie a serii. Beneficiar al unei voci plăcute, dar lipsite complet de forţă – cel puţin luni seara – solistul Operei de Stat din Budapesta nu a reuşit să impresioneze.

Marea surpriză plăcută a serii a fost însă evoluţia concitadinului nostru, baritonul Florin Estefan, care a arătat care sunt calităţile vocale care i-au adus celebritatea şi postul de prim-solist al Operei Naţionale din Cluj-Napoca. Cealaltă revelaţie a serii a fost prestaţia, aproape fără cusur, a corului Filarmonicii de Stat, care s-a ridicat fără probleme la pretenţiile unui asemenea eveniment.

Pledoarie pentru operă
Entuziasmul publicului orădean, care a redescoperit plăcerea unui spectacol liric, a „amortizat” şi alte momente mai puţin reuşite ale serii, cum ar fi omisiunea regizorului Horia Ballint de a anunţa în caietul-program că a mutat intriga operei de la jumătatea secolului XlX, în anul 1912. Astfel, intenţiile sale de a oferi o viziune modernă, non-conformistă, a Traviatei au creat confuzie în rândurile unui public surprins de faptul că personajele poartă costumele unei alte epoci decât a celei descrise de Alexandre Dumas-fiul în „Dama cu camelii”.

Acest incident şi alte câteva – minore şi inerente, de altfel – nu au răpit nimic din bucuria unui public dispus chiar şi la concesii mai mari, doar pentru a avea parte de cât mai multe asemenea evenimente. Dincolo de toate acestea însă, merită apreciat efortul tuturor celor care au participat, direct sau indirect, la realizarea acestui spectacol care s-a dovedit o excelentă pledoarie pentru reînfiinţarea Teatrului de Operă şi Operetă la Oradea.

Valentin Buda



3Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

versiunea HTML a comentariilor