Marea Unire din 1918

Marea Unire nu a fost rezultatul participarii României la razboi. Nici partizani Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revolutia din Rusia si destramarea monarhiei austro-ungare.

Rationamentul lor s-a înscris formulei traditionale a raportului de putere
interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania si Banatul, victoria
Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruinta o excludea pe cealalta, astfel
ca nimeni nu vedea cum ar fi cu putinta ca toate aceste provincii sa intre aproape
simultan în frontierele Vechiului Regat. […]

Nu o victorie militara a stat la temelia României Mari, ci actul de vointa
al natiunii române de a-si da armatura teritorial-institutionala care
este statul national.[…]

O necesitate istorica – natiunea trebuie sa traiasca într-un stat national
– s-a dovedit mai puternica decât orice guvern sau partid, culpabil de
egoisme sau incompetenta, si, punând în miscare natiunea, i-a dat
acea forta uriasa ca peste toate adversitatile sa dea viata aspiratiei sale:
statul national.