Moş Gheilă

Din ciclul subiectelor de sezon ce revin în fiecare an, dacă e primăvară e şi parada „gheilor” (neologism deja cu declinare). Ca să înţeleagă şi nana Floare acest nou „furculision”, „gay” înseamnă în engleză veseli, adică băieţii veseli, aşa de veseli că nu le trebuie nici fete.

Asa le place sa li se spuna, nu homosexuali, ceea ce sunt, fiindca mania eufemismelor
te face înca si mai tolerant si mai corect politic.
Si anul asta s-a lasat cu bataie si arestari, acum fiind atacat si marsul de protest
al Noii Drepte fata de marsul de propaganda al „gheilor” (ceea ce
dovedeste ca si tolerantii îsi au intolerantii lor). Ce bine ca mai e si
propaganda asta „ghei”, altfel cum am mai auzi de Noua Dreapta? Si
ce bine ca îsi fac homosexualii propaganda ca sa se înmulteasca (prin
adeziune, revelatie sau racolare, ca doar nu biologic)! Vorba bancului: traiasca
homosexualii, ca sa ne ramâna noua femeile.

Dar sa trecem la lucruri serioase. Nu va speriati, nu vom vorbi despre controversa
ruso-americana cu privire la amplasarea scutului anti-racheta în Polonia
si Cehia, nici despre jocurile politice de culise ale rearanjarii sferelor de
influenta rusa si americana în Ucraina si România, inclusiv cu implicatii
de afaceri si energetice (despre ce credeati ca e vorba cu crizele astea politice?).
Vom vorbi în continuare tot despre „ghei”, un subiect atât
de colorat, pitoresc si indicator al civilizatiei si tolerantei fata de minoritati,
dupa cum ni-l tot prezinta favorabil cei foarte informati.
Mai nou, „gheii” vor sa li se recunoasca si dreptul la casatorie
civila unisex, ca în câteva tari europene. Asa le trebuie, ei de
ce sa n-aiba soacre? Dar vor trebui modificati o serie de termeni retrograzi,
ca sa nu-i mai lezam pe delicati cu expresii intolerante gen „limba materna”,
„numele, pronumele si initiala tatalui”, „de-a mama si de-a
tata”, „sa vii mâine la scoala cu tata tuns” (cu care
din ei?) sau „aoleu, mama” (ca sa nu mai vorbim de înjuraturile
de mama).

Una din pancartele lor de la mars zicea: „Gay de la Traian si Decebal
încoace”. Ca e înca o nerusinare nu mai conteaza (e vorba
de un mars exhibitionist, în fond), nu e prima si nici ultima, dar e neadevarata:
cei doi nu s-au iubit deloc si nici macar nu s-au întâlnit, decât
prin aducerea capului taiat al sinucisului mare dusman al Romei. Dar ce sa stie
baietasii care cum aud de doua fiinte, se gândesc imediat doar la sex?
Si ce usor pot fi manipulati oamenii prin sex si subiecte conexe cu sexul!

I-ar sti cineva pe „ghei” daca nu si-ar face reclama? Viata sexuala
nu e o chestiune intima? I-ar persecuta cineva pentru ceea ce fac acasa de comun
acord daca n-ar deveni agasanti cu exhibitionismul si mania persecutiei? Dar
bietii ceilalti exhibitionisti când vor fi acceptati de societate? Dar
sadicii si masochistii? Vai, ce mult mai avem pâna la civilizatie si europenism!
În trecut, aceasta orientare sexuala se numea amor grec, fiind atât
de raspândita în antichitatea elina (care ati vazut ce bine a sfârsit),
la ai carei filozofi ne închinam ca la modele de întelepciune si
civilizatie europeana. Dar vorba aia: mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e
adevarul. Înca visez la un mars contra discriminare al minoritatii oamenilor
de bun-simt.

Adrian Gagiu



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase