Multe lucruri sunt violente, dar nimic mai violent ca omul

Multe lucruri sunt violente, dar nimic mai violent ca omul
Mai clar şi mai accentuat decât în anii precedenţi, elevii de liceu şi, de acum şi cei de gimnaziu din Oradea şi judeţ, spun, negru pe alb, că au nevoie de iubire, comunicare şi non-violenţă.

Înscrişi în concursul unic în ţară „Şcoala fără violenţă”, demarat de Poliţia Bihor, 17 liceeni şi 15 elevi de gimnaziu au şi dat soluţii pentru reducerea violenţei de orice fel în rândul minorilor. Ei cer şi celor ce conduc ţara să schimbe priorităţile naţionale, să le acorde mai multă atenţie, siguranţă şi credit pentru a se dezvolta într-un climat de apreciere a valorilor reale.

JB a încurajat dintotdeauna educaţia în rândul copiilor dată de poliţişti, în mod voluntar, cu scopul reducerii victimelor din rândul copiilor, dar şi a delicvenţei juvenile. Drept răsplată pentru curajul, creativitatea, discernământul, şi originialitatea şi soluţiile date, JB publică eseurile concurenţilor, elevi de gimnaziu şi liceu, de la „Şcoala fără violenţă”.


 

Eseu – Mesajul meu antiviolență

Violența este fenomenul prin care omul supus stresului, nevoilor, presiunii sau simțindu-se amenințat, acționează fizic sau verbal devenind agresiv cu persoana ce-l supune acestor factori. Pe lângă aceste două forme de violență, individul poate să agreseze un altul, psihic. Această formă de violență agresivă, psihică are loc la nivelul gândirii, omul fiind supus stresului printr-un șantaj, poate, sau prin vorbe dezagreabile.

După părerea mea, o astfel de agresiune psihică poate avea loc în lumea virtuală, prin abuz de încredere, înșelăciune și șantaj.

Factorul cel mai des întâlnit, de la care poate izbucni un adevărat scandal, e violența verbală, dar nu numai.

Violența verbală ne înconjoară, din nefericire, ne urmărește la tot pasul. O cunoaștem cu toții, în viața de zi cu zi, o recunoaștem și o blamăm, dar nu ne putem abține s-o folosim. Pe rând, ne transformăm în victime și agresori, jucând niște roluri ce nu ne onorează.

Toți suntem „persoane bune și drăguțe” atunci când vorbim față în față cu o persoană, dar ajunși acasă, în spatele calculatorului, în cine ne transformăm? Devenim mai “importanți”, râdem de cei care se exprimă greșit, deși noi distribuim poze cu mesaje scrise incorect, jignim pe toată lumea sub numele de „anonim”, ne permitem să punem întrebări vulgare, criticăm fără să cunoaștem etc.

Totul ar putea porni de la o simplă întrebare: cine e celălalt? Sau poate: ce e celălalt?

În momentul în care cuvântul interogativ e „cine”, toată lumea se aşteaptă să fie vorba de o persoană. În cazul în care celălalt e un „ce” lucrurile par să se simplifice dinspre fiinţă, înspre lucru, fapt, fenomen etc.

Când celălalt e un CINEVA, pare un lucru important. Cu atât mai important cu cât celălalt e un cineva care contează pentru tine. Atunci, cumva, te macină să te afli în preajma celuilalt. Din păcate, e foarte puțin probabil ca celălalt să nu te remarce, să nu afle despre existența ta, oricât ai încerca tu să-ți ascunzi propria identitate, adică a vrea să pari cine sau ce nu ești. Deși încerci să îi atragi atenția doar înspre tine, într-o zi adevărul tot va ieși la iveală.

Zis și făcut. S-a întâmplat. Nuuuuu…te rog, oprește-te. Prea multe injurii, nu te gândești că vorbele tale dor. De ce te comporți așa, de ce mă ameninți, am și eu suflet și mă doare. Nu-ți pasă de mine?! De ce mă insulți? M-am săturat…..

Analizez situația. Oare am visat? Desigur e adevărat. O combinație de impulsivitate, brutalitate, intimidări și amenințări. Conștienți sau nu, unii dintre noi dăm curs acestor sentimente care rănesc, care distrug vieți și care se perpetuează de la generație la generație.

Mii de copii vulnerabili devin adevărate ținte pentru pedofili prin intermediul rețelelor de socializare. Pentru ei listele de utilizatori de pe Facebook și alte rețele de socializare sunt adevărate “meniuri” de unde aleg ținte pentru distracție, iar o mulțime de tineri, naivi care se cred “cool” cad în capcanele lor.

Mă întreb atunci: Care e lecția de viață pe care ne-o repetă la nesfârșit omenirea? Cum se numește sentimentul de care avem parte încă de la naștere?

Oare care crezi că e? Surpriză!… Simplu, am găsit: IUBIREA, e aici, e în noi, trebuie doar să o simțim și să o aplicăm… împotriva violenței.
În concluzie, durerea nu este iubire, dar este important să recunoaștem unde am greșit, pentru a nu perpetua tactici ineficiente și dăunătoare.

Tot ce s-a întâmplat o dată poate să nu se mai întâmple încă o dată. Dar tot ce s-a întâmplat de două ori, se va întâmpla și a treia oară. (Paulo Coelho)

Elev: Tiriteu Cristina
Prof. Coord.: Tule Valentina
Liceul Tehnologic Nr. 1 Dobrești



0Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase