Muribund plimbat între spitale

11Comentarii
Muribund plimbat între spitale
„Ştiu că nimeni nu mi-l aduce înapoi pe tata, dar dacă tăcem cu toţii şi nu spunem lucrurilor pe nume nu vom progresa niciodată. Ceea ce mi-aş dori eu ar fi ca, de acum încolo, medicul să fie pentru bolnav şi nu bolnavul pentru medic”. Acestea sunt premisele de la care Emilia Juhasz îşi începe tulburătoarea poveste.

În urma sesizărilor depuse la Prefectura Bihor, însuşi prefectul Ilie Bolojan a sunat-o pe femeie ca să o asigure de compasiunea sa şi a dispus Direcţiei de Sănătate Publică efectuarea unei anchete. Doctorul refuză

„Ştiam că tata are metastază pulmonară. Nu ştiam cât o să reziste. Aveam speranţe. În urmă cu trei ani fusese tratat la Debreţin de cancer la laringe, iar doi ani a trăit fără simptome. Din decembrie boala s-a agravat, trebuia făcut drenajul apei de la plămâni. Doctorul nu a vrut să continue chimioterapia pe motiv că nu sunt rezultate şi mai sunt şi alţii care se pot vindeca”, spune Emilia.

După insistenţele familiei s-a continuat cu tratament citostatic, timp în care doctorul îi spusese Emiliei să se aştepte la „o moarte lentă, cu insuficienţă respiratorie din ce în ce mai gravă”. „Trebuia să cumpărăm şi un tub de oxigen”, îşi aminteşte femeia. Familia bolnavului nu a vrut să accepte că doar atât poate face pentru el. Suferindul a fost dus, din nou, la Debreţin. „Acolo medicul ne-a liniştit, spunându-ne că dacă nu-l putem vindeca definitiv, îl vom face să trăiască împreună cu această boală sau măcar să facem să suporte durerile în mod omenesc”.

Trei ore după Salvare

În ciuda radioterapiei făcute în Ungaria, starea bărbatului s-a înrăutăţit brusc, durerile abdominale devenind insuportabile, iar doza de morfină fiind dublată. A intrat în criză hepatică din cauza metastazei de la ficat. „După miezul nopţii, tata nu m-a mai recunoscut. Am sunat la Salvare. De la Salvare mi s-a spus că în caz oncologic nu se deplasează, dacă nu are indicaţia medicului curant. La Oncologie mi s-a spus că se poate interna pentru analize. De la 5:00 la 8:00 dimineaţa am aşteptat Salvarea”.

Calvarul

La Oncologie era chiar medicul curant al bolnavului, Simona Mihuţiu. „După o lungă aşteptare, a refuzat să-l primească şi ne-a îndrumat spre Spitalul Judeţean. Iar aşteptare la infinit după Salvare. Acolo, un medic de treabă ne-a spus că nu ştia de tata, ci doctoriţa trebuia să-l anunţe, dar n-a făcut-o. I-a făcut totuşi analize şi i-a pus perfuzie. Eu mă simţeam amorţită după o noapte de stres lângă bolnavul care mi-era tată şi nu ştiam cum să-l ajut, ne spune Emilia. În final, medicul de gardă ne-a spus că nu-l poate primi pe tata, dar că trebuie să ne întoarcem la Oncologie, că acolo îl primeşte doctorul de gardă Edina Szabo”.

Acolo, însă, altă surpriză neplăcută: medicul curant şi cel de gardă i-au spus femeii că totul s-a terminat, dar oricum nici loc de internare nu mai este. „Cu excepţia unor şezlonguri. Şi să îi dau mâine un telefon, că dacă va fi loc îl vor interna”. Dar mâine pentru acest om nu a mai existat.

Aruncat ca un câine

În acest timp, bolnavul zăcea la internare „aruncat pe un pat, ca pe un câine, fără să-l acopere cineva, fără să-i pună o pătură dedesubt. Starea i s-a înrăutăţit brusc. S-a învineţit, ne arăta că are nevoie de aer. Doctorul Mihuţiu l-a conectat la tubul de oxigen. După o jumătate de oră, apare şi medicul de gardă Edina Szabo, pe care am auzit-o spunând la telefon: «Mi-au adus bolnavul mie, aici, la spital, să moară»”.

Veronica Bursaşiu



11Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

Citiți principiile noastre de moderare aici !

versiunea HTML a comentariilor