În universul suferinţei

3Comentarii
În universul suferinţei
REŞIŢA – Ştim că am intrat în Uniunea Europeană. Că vom fi mai buni, mai corecţi, mai… europeni, vom vedea. Însă, oricât ne-am lăuda, un lucru e clar. Mai există încă români care trăiesc în condiţii grele.

Există şi români cărora le pasă prea puţin sau deloc de semenii lor. Probabil că se ştie despre accidentul din noaptea de Ajun de Crăciun 2006, când Rebeca Băleanu, o fetiţă din municipiul nostru, a decedat în urma unui accident de circulaţie.

Ceea ce nu se ştie, este situaţia deosebit de grea pe care o are familia acesteia. Dar ei continuă să lupte în fiecare zi pentru un trai mai bun, se culcă în fiecare noapte cu speranţa că, cine ştie, mâine poate va fi mai bine. Atât le-a mai rămas, având în vedere că celor din jur prea puţin le pasă de soarta a cinci suflete. Nu au cerşit şi nu au furat niciodată, şi nici nu au de gând să o facă.

Un decor al suferinţei

Imaginea care i se înfăţişează oricui care deschide uşa acestei familii, provoacă durere sufletească. Cel puţin aşa am simţit noi. Într-un pat, înfofoliţi în pături, se jucau doi copilaşi: Alexandru (5 ani) şi Silviu (7 ani).

Doi copii, blonzi ca şi doi îngeraşi, a căror privire izvorâtă din ochii lor trişti sparg orice gheaţă. În Universul lor nu există o lume mai bună. Sunt necăjiţi tot timpul, iar tristeţea lor se accentuează atunci când cineva rosteşte numele surorii lor Rebeca.

Într-un alt pat zace mama micuţilor, Lorena Băleanu, însărcinată în luna a opta care, în urma tragediei ce a curmat viaţa Rebecăi, s-a ales cu o fractură de bazin. Copilul cel mare al familiei, Larisa (11 ani) era la şcoală însă, aşa cum ne spunea mămica ei, este marcată de pierderea surorii mai mici.

Ce-şi doresc ei?

Fiecare membru al familie nu-şi doreşte altceva decât să aibă altă locuinţă mai spaţioasă, în care copiii să crească normal. Cei adulţi nu mai vor ca odraslele lor să-şi facă nevoile în cameră, pentru că dacă merg la buda comună de pe etaj, în mod sigur, se îmbolnăvesc.

Nu cer mult. Poate sunt condamnaţi şi pentru faptul că au mulţi copii. Însă, aceşti micuţi care trăiesc o copilărie marcată de greutăţi, nu au nici o vină. Ei nu încurcă pe nimeni, dimpotrivă trebuie apreciaţi pentru misterul rezistenţei lor în faţa suferinţei.

Nina Curiţa



3Comentarii

Herzlichen Dank für Ihren Kommentar - dieser wird nach einer Prüfung von uns freigeschaltet. Beachten Sie, dass dies gerade an Wochenenden etwas länger dauern kann. Kommentare von registrierten Usern werden sofort freigeschaltet - hier registrieren!

inca 1000 caractere ramase

versiunea HTML a comentariilor